Cabalistii ne învaţă calea spre rădăcină astfel încât fiecare dintre noi ar putea atinge rădăcina sufletului său. Ei ne spun că cel mai important lucru este intenţia. Există o forţă Deasupra destinata să ne corecteze şi să ne conducă prin toate fazele la starea finală, exaltata. Cu toate acestea, trebuie să incepem ascensiunea cu propriile noastre acţiuni, prin anticiparea ei cu cererea noastra sau dorinta.

În final, trebuie să simtim ceva, ceva ce suntem incapabili sa percepem în prezent. Nu avem nimic de  care sa ne agatam, nicio ocazie. Acest „ceva” ne apare ca fiind nesemnificativ şi lipsit de sens. De ce este asa? Motivul este că fenomenul pe care trebuie să-l simtim este daruirea si iubirea pentru aproape. Aceasta este forţa Creatorului, calitatea numita „Creator”, care învăluie şi umple toata realitatea.

Noi nu înţelegem sau simtim acest lucru şi suntem incapabili de a veni mai aproape de el. Am fost creati în mod deliberat opusi, în scopul de a vedea lumina din întuneric şi abia apoi să înţelegem, sa simtim şi s-o manifestăm.

Simpla Lumina ca atare, ne-ar orbi. Prin urmare, noi existăm şi ne dezvoltăm în calitate de primitori, dobandind treptat din ce in ce mai multe detalii de percepţie. Apoi vine un moment când suntem deznadajduiti de primire şi dobândim un impuls spre calitatea daruirii. Această scânteie care se trezeşte în noi este numita „punctul din inima.”

Apoi, suntem adusi mai aproape pentru a realiza acest lucru. Suntem adusi la un instructor, cărţi şi mediul înconjurător. Acum putem dezvolta această scânteie în calitatea reală de daruire si iubire pentru aproape. Munca noastră constă în a face toate acţiunile posibile care ne pot ajuta să crestem importanta noastra pentru instructor, sursele primare şi mediul înconjurător. Când le ridicam mai presus de egoismul nostru, mai presus de calitatea de primire, calitatea daruirii devine mai importanta pentru noi şi vom începe să simtim mai mult respect pentru Lumina decât pentru întuneric, sau pentru Creator decât pentru creatie.

Am citit despre acest lucru în sursele primare şi asta înseamnă că trebuie să depun eforturi în acest sens. Cu toate acestea, atunci când am ajuns faţă în faţă cu acest lucru, atunci când fac un plan pentru a începe sa respect şi sa cresc daruirea peste recepţie în ochii mei, ceea ce descopar în interior este inutilitatea şi lipsa de interes fata de acest subiect. Simt că nu-mi pasă nici un pic de instructor,de grup sau de cărţi. Totul isi pierde aroma.

De ce? Este din cauza egoismului meu, dorinţa mea de plăcere nu miroase nici un profit aici. Dimpotrivă, din acel moment simte că ceea ce o aşteaptă sunt pierderi.

Cum pot sa nu-mi provoc nimic rău daca sunt în întregime dorinta de a ma bucura? Sunt pur şi simplu incapabil de acest lucru. Posibilitatea de a-mi face rău nu este innascuta în mine.

Deci, ce ar trebui să fac? Se pare că avansarea mea faţă de Creator se află în separarea constanta fata de ceea ce acum pare ca „bunătate” pentru mine. Mai mult decât atât, aceasta se apropie de „rău”. Chiar este posibil?

Răspunsul la această întrebare poate fi primit doar de la ştiinţa Cabalei.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/23/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Rugaciune | Add Comment →