Trebuie să ne unim între noi și de îndată ce dezvăluim că vrem cu adevărat să ne unim, dar nu suntem capabili să o facem, aceasta va fi starea „Ierusalimului ruinat”, ruina Templului. Ne străduim să ne unim și nu știm cum să o facem și prin urmare, plângem și cerem Creatorului să ne unească.

Plângem tocmai pentru că nu suntem capabili să ne conectăm, sau poate chiar pentru că nu suntem în stare să plângem și să ne pară rău și nu suntem în stare să cerem ajutor Creatorului. Prin urmare, oricâte lacrimi am vărsat, Creatorul nu ne răspunde pentru că cererea noastră nu este reală, nici sinceră. Și se numește „Ierusalimul în ruine”.

Dacă avansăm din ce în ce mai mult în acest sens, atunci în cele din urmă suntem copleșiți de lacrimi de deznădejde totală, iar atunci Creatorul corectează conexiunea dintre noi și Se descoperă pe Sine în interiorul ei. Și asta înseamnă că ajungem la eliberare.

Fărâmarea stă doar în lipsa conexiunii dintre noi. Primul și Al Doilea Templu înseamnă că chiar și atunci a existat o conexiune internă între noi. Vorbim doar de categorii interne și nu de cele exterioare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/7/22, “Ruina ca o oportunitate de corectare”

Filed under: Fara categorie, Spiritualitate | Add Comment →