De pe pagina mea de Facebook Michael Laitman 10/9/20

Vineri este ziua Simchat Torah [lit. Bucuria Torei]. În această zi, sărbătorim finalizarea ciclului de citire a porțiunilor Torei și începerea unuia nou. Dar de ce finalizarea unui ciclu de lectură este doar un motiv de sărbătoare? Nu este. Dacă ne uităm doar la nivelul superficial al lucrurilor, nu este nimic de sărbătorit.

Dacă vrem să dăm sens acestei zile festive, trebuie să mergem dincolo de exterior, la adevăratul sens interior al Torei. Este scris: „Am creat înclinația rea; Am creat Tora drept condiment”(Masechet Kidushin). Aceasta înseamnă că Tora nu este o bucată de text pe care trebuie să o recităm fără să aplicăm conținutul ei pentru noi înșine, ci un mijloc de corectare a înclinației noastre rele. Dacă o folosim în orice alt scop, ratăm adevăratul sens.

Dacă obținem corectarea înclinației noastre rele, atunci avem un motiv de sărbătoare. Dacă nu, atunci ar trebui să continuăm să lucrăm, până ajungem la starea Simchat Tora, și anume corectarea înclinației noastre rele prin „condimentul” Torei.

În ebraică, cuvântul Tora înseamnă atât „lumină”, cât și „învățătură”. „Lumina” din ea este privită ca „lumina care reformează”, o forță care „corectează” înclinația noastră rea, spre o înclinație bună. Partea „ învățătură” a Torei se referă la ceea ce trebuie să facem pentru a ne „reforma”, și anume să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Bătrânul Hillel a spus despre acest lucru: „Ceea ce urăști, nu-i face aproapelui tău; aceasta este întreaga Tora”(Masechet Shabbat, 31a), iar rabinul Akiva a adăugat:„ Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți; aceasta este marea regulă a Torei ”( Talmudul Ierusalmitean, Nedarim, 30b).

În acest moment, festivalul Simchat Torah este pur și simplu o reamintire a ceea ce ar trebui să facem și, în acest sens, mă bucur de asta. Dar, în realitate, nu avem niciun motiv de sărbătoare, deoarece există altceva decât iubirea celorlalți printre noi. Chiar dacă nu am fi corectați, dar cel puțin am vrea să folosim „lumina” pentru a ne reforma, ar fi un motiv suficient pentru sărbătoare. În prezent, nu văd că recunoaștem nevoia noastră disperată de a ne schimba sau că suntem dispuși să ne simțim responsabili pentru starea națiunii noastre.

Situația este și mai gravă atunci când vine vorba de relațiile noastre cu națiunile lumii. Ca evrei, ne aflăm în permanență sub atenția lumii. Ei ne judecă după un criteriu diferit decât judecă orice altă națiune și cu un motiv întemeiat: ei consideră că este de datoria noastră să le aducem lumină, să fim „o lumină pentru națiuni”. Adică, nu ni se cere doar să folosim lumina reformatoare asupra noastră, ci ni se cere să o transmitem, astfel încât restul lumii să poată scăpa de înclinația rea. Chiar dacă națiunile nu formulează în mod explicit această cerere, acuzația lor că provocăm tot ceea ce este rău în lume este de fapt partea inversă, spunând: „Nu aduceți lumina pe care ar trebui să o aduceți, lumina care ne va reforma și va opri răul dintre noi.”

Chiar și înțelepții noștri ne spun că sarcina noastră este de a aduce lumina unității în lume și, atunci când nu o facem, provocăm necazuri națiunilor. Talmudul scrie: „Nici o nenorocire nu vine în lume decât din cauza Israelului” (Masechet Yevamot, 63a). Midrash este și mai explicit: „Această națiune, pacea mondială sălăşluiește în ea” (Beresheet Rabbah, 66).

Vedem că atunci când antisemiţii ne acuză că am provocat războaie, ei spun de fapt același lucru pe care îl spun înțelepții noștri de generații, dar pe care refuzăm să îl ascultăm. Pentru că nu am ascultat, ni s-au dat antisemiţii pentru a ne intimida și a ne obliga să ascultăm. Poate că dacă am încerca să facem ceea ce înțelepții noștri, care cu siguranță ne-au dorit tot binele, ne-au sfătuit de milenii, nu am suferi din cauza antisemitismului acum, la optzeci de ani de la ororile Holocaustului.

Cartea Conștiinței scrie: „Ni se poruncește în fiecare generație să întărim unitatea dintre noi, astfel încât dușmanii noștri să nu stăpânească asupra noastră”. Cu aceste cuvinte, aș dori să ne dorim tuturor ca anul viitor, să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”, să învățăm adevăratul sens al Torei, să ne bucurăm de ea și să merităm cuvintele regelui David din Psalmul 29: „Domnul va da putere poporului Său; Domnul își va binecuvânta poporul cu pace”.

Filed under: Fara categorie, Sarbatori, Spiritualitate | Add Comment →