Michael Laitman, pe Quora: “De ce a început Hanuka?“

Pentru a înțelege de ce a început Hanuka, trebuie să înțelegem mai întâi că sărbătorile evreiești descriu etape speciale în dezvoltarea noastră spirituală și, de asemenea, că Tora în general, discută doar despre dezvoltarea noastră spirituală.

Ca atare, Hanuka este puţin menționată în Tora, deoarece este o stare pe care o atingem în dezvoltarea noastră spirituală, care este încă lipsită de primirea luminii Torei. Mai degrabă, este o stare de pregătire pentru corectări spirituale – aplicarea unei intenții de a dărui, dorinței noastre de a primi – către starea în care primim lumina superioară.

În ceea ce privește dezvoltarea spirituală, Hanuka este prima sărbătoare evreiască.

Exprimă dezvoltarea noastră până la primul nivel spiritual, care se numește „Bina”, sau „dăruire de dragul de a dărui”, o intenție pură de a oferi și de a dărui, mai presus de ego-ul uman, care constant dorește să primească doar pentru beneficiul personal.

Realizarea acestei stări este posibilă dacă ne înconjurăm de persoane care au aceeași idee, care împărtășesc o aspirație spirituală comună și care se sprijină și se încurajează reciproc să acorde prioritate calităților spirituale ale iubirii, oferirii, dăruirii și unității deasupra rațiunii noastre egoiste înnăscute, care calculează constant în direcția opusă, adică la modul în care putem beneficia personal de alții.

Hanuka este nivelul inițial de unificare pe care îl realizăm prin atingerea unei intenții comune de a dărui, deasupra dorințelor noastre egoiste. Cuvântul „Hanukkah” provine din două cuvinte, „Hanu Koh” („parchează aici”). Acționează ca primă oprire a atingerii calității spirituale a dăruirii, deasupra egoismului nostru corporal, pe calea noastră spirituală către atingerea unor calități spirituale din ce în ce mai mari deasupra ego-ului, care şi el crește totodată.

Realizând calitatea spirituală a dăruirii și a unității deasupra egoismului nostru, dobândim conștientizarea faptului că aceasta este modalitatea de a atinge revelarea deplină a Creatorului – nu doar prin aplicarea unei intenții de a dărui deasupra dorinței noastre egoiste de a primi, ci dorința noastră dobândește natura dăruirii, iar primirea plăcerii noastre echivalează cu dăruirea noastră de plăcere.

Aceasta descrie o stare spirituală foarte avansată, care se numește „primire de dragul dăruirii”, primirea luminii spirituale pentru a dărui acea lumină, prin care îl revelăm pe Creator, prin echivalența noastră de calități, și intrăm în conexiune reciprocă și în dialog.

Deocamdată, ne putem concentra pe o țintă care este mai aproape de noi: că, dacă avem o aspirație spirituală, ar trebui să căutăm o societate de indivizi asemănători, cu un scop comun și apoi, într-o astfel de societate, să dezvoltăm un nou simț al dăruirii și al unificării – „dăruind de dragul de a dărui” – deasupra egoismului nostru înnăscut și, făcând acest lucru, vom descoperi starea numită „Hanuka”, prima oprire pe calea spirituală.

Prin urmare, Hanuka este ieșirea noastră inițială dintr-o lume a întunericului – trăirea în limitele intereselor noastre egoiste înguste – într-o lume de lumină – o lume în care calitatea spirituală a dăruirii și unificării strălucește între noi, în aspirația noastră comună de a ne uni deasupra ego-ului.

Astfel, Hanuka este numită „festivalul luminii”. Acesta marchează începutul descoperirii stării noastre spirituale, a modului în care sufletul nostru trăiește și respiră conform calităților de dăruire care ne unesc pe toți. Semnifică prima corectare spirituală a dorinței noastre: transformarea intenției noastre egoiste de a primi numai pentru beneficiul personal, către o intenție altruistă de a dărui și de a ne conecta pozitiv cu ceilalți. Această transformare este numită „miracolul Hanuka”, din cauza modului în care ne ridicăm la o stare opusă naturii noastre egoiste înnăscute, care este tot ceea ce știm în lumea noastră și care poate fi condusă numai cu ajutorul unei forțe spirituale, care se află în afara naturii noastre. .

Din această corectare spirituală inițială, putem continua drumul nostru de corectări spirituale și putem avansa la o stare de asemănare deplină cu calitatea spirituală a dăruirii.

Obiceiul de a aprinde lumânări de Hanuka simbolizează aceste corectări spirituale pe care le efectuăm în sufletele noastre, pe calea spirituală.

Grecii din povestea de Hanuka sunt raţiunile egoiste care calculează „Ce voi scoate din asta?”, când ne confruntăm cu un mediu care încurajează ieșirea din ego-urile noastre pentru a oferi, dărui și uni cu ceilalți. Cu alte cuvinte, grecii simbolizează dorințele egoiste de a primi, care se trezesc atunci când ne-am propus să ne ridicăm la primul nivel spiritual de dăruire și unitate.

Dimpotrivă, Macabeii din povestea Hanuka sunt intențiile de a dărui, care necesită o unitate puternică pentru a contracara războiul grecilor, adică pentru a contracara raționamentul egoist, care respinge calitățile spirituale ale dăruirii și unirii. Războiul dintre greci și macabei nu are, așadar, nimic de-a face cu naționalitățile, deoarece este un război interior între două calități opuse de a dărui și a primi, sau spiritualitate și corporalitate.

Prin urmare, sper că vom ajunge la înțelegerea modului în care Hanuka și celelalte sărbători evreiești discută corectările spirituale, ridicarea noastră în unitate, deasupra egoismului înnăscut. Cu cât reușim mai mult să înțelegem, să aplicăm și să răspândim această conștientizare, cu atât mai mult vom vedea o societate umană pozitivă, înflorind cu conexiuni armonioase de iubiree și dăruire între oameni, înlocuind conexiunile actuale egoiste și distructive.

Filed under: Fara categorie | Add Comment →