Grădinile zoologice umane

Întrebare: A fost un fenomen cunoscut ca grădinile zoologice chiar în secolele 18 și 19 unde popoarele indigene care ocupau Africa și interiorul Americii au fost aduse în Europa și America, iar europenii “civilizați” sau societatea americană au venit să observe ceea ce ei au denumit “barbari sălbatici”.

În Franța, mai mult de 20 de milioane de oameni au vizitat o asemenea “gradină zoologică” în câteva luni pentru a observa o asemenea curiozitate.

În locurile lor de rezidență permanentă, popoarele indigene puteau purta blănuri și să mănânce mâncare crudă, iar în Europa și America, desigur, erau alte condiții, însă ei au fost forțați să poarte blănuri, să mănânce carne crudă de câine și multe altele. Asta a provocat o încântare sălbatică în audiență.

Așa că, cine sunt sălbaticii?

Răspuns: Aceștia sunt oamenii francezi care s-au dus să se uite la aceia care au fost aduși din Africa.

Întrebare: De ce o asemenea dorință bestială, sălbatică apare într-o persoană civilizată?

Răspuns: Este natural pentru o persoană să învețe și să se întrebe despre alte forme de viață.

Întrebare: Crezi că asta este acceptabil?

Răspuns: Nu. Eu cred că noi ar trebui să aducem, de exemplu, africanii în Europa, să-i plătim normal, să-i hrănim normal, să le dăm tot ceea ce au nevoie, iar ei pot lucra o jumătate de zi sau o zi ca oameni primitivi care trăiesc propriul lor mod de viață african.

Întrebare: Ce învață o persoană din observarea formelor primitive de viață umană?

Răspuns: Cred că totul depinde de cum le-o prezinți. Formele indigene de viață sunt de fapt cele mai sănătoase, cele mai naturale. Ele fac o persoană să se simță mai aproape de natură. Ele sunt construite pe principii foarte bune de respect reciproc, încredere, comunicare și consimțământ, deloc ca cele care au existat, de exemplu, în Franța.

Desigur, felul în care ei o prezintă: “Uită-te la barbarii pe care ți i-am adus așa că plătește cu banii tăi”, asta este, desigur, abordarea greșită și nu sunt multe de vorbit despre asta. Aceasta este o abordare barbară.

Cu toate acestea, a arata un mod de viață și a explica cum este mai aproape de natură, în ce măsură acești oameni sunt mai apropiați între ei, cum se înțeleg între ei, cum comunică și cum este frumos și bine pentru ei ar putea să impresioneze profund europenii și să le arăte viața pe care ei cândva au părăsit-o, la ce au ajuns și de ce au beneficiat într-un final din ceea ce au ei cu stilul de viață de astăzi cu tot haosul modern comparat cu simpla comunitate primitivă, care ne da libertate interioară, comfort și încredere.

Întrebare: Oamenii moderni pot aplica relațiile care există între popoarele indigene pentru ei înșiși?

Răspuns: Cum? Ei nu au absolut nicio societate!

Când am fost în Paris, nu era absolut nimic natural în legătură cu relațiile lor. Din contra, totul este foarte practic și primitiv. Nu vreau să critic, însă comparat cu un sat african simplu, care de asemenea are câteva mii de oameni, relațiile dintre oameni sunt, în special acum – vorbesc despre felul în care a fost acum 20 sau 30 de ani când am fost acolo – desigur, foarte diferite, nu în favoarea Parisului.

Întrebare: Unde pot atunci copiii care sunt aduși în asemenea condiții artificiale să primească moduri naturale de viață, relații naturale și să învețe ceva?

Răspuns: Noi știm că oamenii moderni cu toate acestea gravitează cu ce a fost cândva în familiile lor, printre strămoșii lor. Așa că totul se poate face, dar nu pentru a învăța oamenii moderni ce erau societățile primitive; mai degrabă din contra, pentru a arăta oamenilor moderni acest lucru ca ei să vadă cât sunt de primitiv.

Întrebare: O persoană modernă poate vedea valoarea relațiilor indigene dacă nu are un punct de percepție al relațiilor corecte?

Răspuns: O persoană modernă nu vede nimic. Ea vede doar ceea ce este în prezent la reducere, unde ceva este mai ieftin.

Ea vede doar ceea ce este îndesat în fața ochilor săi, nimic mai mult. Trebuie să pui ceva în fața sa, să frece nasul de el și asta este ceea ce vede. Toate acestea sunt făcute prin media, publicitate și așa mai departe.

Întrebare: La începutul secolului trecut, o persoană laică, un antropolog, a adus un pigmeu african în Statele Unite și l-a pus într-o cușcă cu alte animale, cimpanzei și urangutani și l-a prezentat ca pe “veriga lipsă în evoluția omului”, prin urmare insinuând că aceste triburi erau mai apropiate de maimuțe decât oamenii civilizați albi.

În mod natural, publicul și-a exprimat indignarea și omul a fost eliberat. Însă șase ani mai târziu el a comis suicid deoarece nu a putut să se integreze în condițiile americane.

Ce distinge persoana apropiată de natură de oamenii civilizați astfel încât să nu poată să se integreze în condițiile de fier ale orașului, ale civilizației?

Răspuns: Este greu de spus. Nu putem să înțelegem. Noi putem să vedem doar din rezultatele că viața noastră din secolele trecute – până la urmă, a fost și viața noastră – a fost atât de diferită de viața modernă încât nu putem să percepem acest sistem de relații, sistemul de valori și implementarea planurilor comparat cu ce a fost înainte.

Este foarte ciudat să combini un gol de câteva sute de ani în acest fel. Imaginează-ți că tu îl inviți, să spunem, pe Regele Artur aici. Noi avem concepte și valori complet diferite. Așa că, nu este posibil.

Asta nu se poate compara. Însă, pe de-o parte, întreaga noastră civilizație, în principiu se îndepărtează de cea naturală. Rezultă că ne îndepărtăm de natură. Noi am creat un fel de coajă artificială pentru noi înșine, în care existăm. Iar asta nu este natural; nu ne duce la o viață bună.

Vedem cât de mult suferim, însă nu ne putem imagina nimic despre asta. Noi am devenit incluși în această aceeași natură, în această goană, în această mașină artificială și trebuie să alergăm odată cu ea.

Întrebare: Ieri ai fost întrebat dacă o persoană a urcat sau a coborât în dezvoltarea spirituală pe parcursul întregii istorii. Ai spus că în valoarea absolută omul a urcat, dar de fapt o persoană pare că a coborât în măsura în care revelează adevărul în interiorul său.

Care este diferența dintre dezvoltarea inițială a persoanei când trăiește în condiții naturale, este cu totul deschisă, iar încrederea și înțelegerea reciprocă conduc în tribul său și punctul nostru când o persoană modernă, de fapt, coboară în dezvoltarea sa? Care sunt diferențele și similaritățile lor?

Răspuns: În vectorul dezvoltării. Adevărul este că, să spunem, acum câteva mii de ani, noi am fi putut să ne ducem pe o dezvoltare complet diferită – nu egoistă, ci prin ridicarea deasupra naturii noastre, contrar ei, unde noi am fi preferat conexiunea bună dintre noi, am fi fost împreună ca o singură familie, am fi căutat asta și am fi avut grijă să nu ne separăm. Dacă ne-am fi comportat în acest fel, noi ne-am fi dus într-o direcție diferită a dezvoltării în comparație cu astăzi.

Am fi ajuns la o stare complet diferită! Astăzi, umanitatea ar fi fost o familie mare, bună. Iar noi nu am fi avut starea pe care o avem acum când noi ne gândim doar la cum putem câștiga pe seama celorlalți, cum ne putem ridica deasupra celorlalți, cum îmi compar viața cu a vecinului și așa mai departe.

Noi nu am fi avut nicio competiție, nicio crimă, nimic din acestea nu s-ar fi întâmplat. Ar fi fost adăpost bun, normal și ar fi fost comunicare normală între noi dacă am fi urmat această cale a dezvoltării.

Cu toate acestea, noi am ales să ne dezvoltăm în mod egoist, în modul în care natura noastră sălbatică ne împinge. Adică de fapt noi am mers pe dezvoltarea ca animalele, supunându-ne naturii noastre și ne-a adus aici. Așadar, noi nu avem nimic de care să fim mândri, astăzi suntem cele mai sălbatice animale dezvoltate și trăim într-o mare gradină zoologică.

Întrebare: Cum poate o persoană să descopere acea persoană primordială, naturală în ea însăși pentru a începe să urce la o nouă dezvoltare?

Răspuns: Pentru a face asta, noi trebuie să ne întoarcem la acele timpuri și să începem din nou. Asta este imposibil. Însă noi putem să recunoaștem răul stării noastre curente și să începem o cale nouă. Începând de acum.

Întrebare: În ce se va transforma atunci gradina zoologică?

Răspuns: Noi am lua ceea ce avem nevoie din ea. Asta se va sorta într-un mod natural. Noi trebuie doar să ne schimbăm atitudinea unuia față de celelalt. Adică să încetăm să fim animale sălbatice unii față de alții, care vor să se distrugă între ei și care încearcă să construiască relații între ei folosind forța.

Noi trebuie să ne ridicăm deasupra acestui lucru și să construim relații bazate pe îmbinare, pe implicarea corectă dintre noi. Și atunci noi vom vedea că lumea devine diferită.

Această lume va fi ca o singură familie. Însă nu ca o familie modernă. Nu va fi nicio competiție; va fi sprijin reciproc și totul va fi doar pentru a face pe toată lumea să se simtă bine. Exact această grijă comună ca toată lumea să se simtă bine este esențială pentru noi toți. Dar nu o avem.

Noi trebuie să o obținem. Ea există în natură. În centrul naturii, acest sentiment există. Însă cum îl vom obține, simți, descoperi pentru noi înșine și trăi cu această stea în inimile noastre? Acest lucru trebuie învățat.

De pe KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 1/14/20

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: