Eu percep imaginea realităţii exclusiv prin prisma dorinţei mele egoiste. Mi se pare ca este o realitate certă în afara mea. Cât despre mine, mă simt ca fiind un corp solid care ocupă un volum cert.

Sunt afectat de căldură şi de frig, de gravitaţie, de vânt şi de valuri şi de mulţi alţi factori. De aceea, eu simt o realitate certă în afara mea, dar numai când efectele ei se manifestă asupra corpului meu. Sursa însăşi nu este la îndemâna mea. Chiar lîngă mine poate fi sfârşitul lumii, dar dacă nu este în câmpul meu vizual, nu-l percep. Cine ştie câte dimensiuni mă înconjoară şi cine ştie ce evenimente mari au loc în ele? Pur şi simplu nu am receptorii pentru ele.

Eu trăiesc în realitatea mea şi alte multe realităţi există paralel una cu alta. La fel cum două valuri trec unul după altul, fără niciun contact, fiindcă sunt transmise la intervale diferite. La fel şi eu, printre lumi multiple, trăiesc în lumea mea, ca parte dintr-un întreg pe care sunt capabil să-l percep.

Dar vine un moment când simt lumea mea ca fiind mărginită şi mică. Sufăr trăind în ea. Apoi sunt adus unui grup, unui îndrumător pe această cale, la instrucţiuni şi la cărţi şi, astfel, pot experimenta toate celelalte lumi pe care nu pot încă să le percep in ciuda faptului că sunt în ele. Toate în toate, această înţelepciune este numită Cabala., ştiinţa percepţiei, senzaţiilor şi a revelaţiei.

Realitatea întregii creaţii este forţa superioară, Creatorul. Cum să-L obţin dacă nu-L simt? Ca să fac asta, mi se spune să fac efort să-mi dezvolt treptat organele senzoriale. Altfel, nu voi fi în stare să lucrez cu ele. Trebuie să învăţ să controlez şi să le mânui şi astfel, voi putea mai târziu cu ajutorul lor, să explorez enorma realitate externă.

Cum facem asta? Cabaliştii ne spun: „ noi am descoperit că poate fi făcut prin exerciţii dacă le practicaţi în interiorul cadrului relaţiilor voastre cu prietenii. Nici ei nu simt, de asemenea, realitatea largă dar puteţi să începeţi să vă jucaţi între voi un joc. Începeţi să vă uniţi având grijă unii de alţii, costruiţi-vă o societate în care fiecare îi va motiva pe ceilalţi să fie altruişti, să daruiască iubire şi reciprocitate.”

Este asemenea înălţării peste egoismul vostru şi, chiar dacă în realitate este doar un joc, iar voi sunteţi mânaţi de ego, totuşi, eforturile reale vor dezvolta în voi noi tendinţe. Sub aceste noi impresii, veţi avansa. Chiar dacă altruismul şi unitatea sunt încă înainte de obţinere, continuaţi să vă jucaţi, acţionaţi în această lume mică a voastră.

Pentru ce toate astea? Aveţi nevoie de el pentru a simţi lipsa, să puteţi face diferenţa între ce aveţi şi ce vă lipseşte. Aceste noi detalii de percepţie vor crea în voi o atitudine clară şi veţi descoperi că sunteţi saturaţi cu noi senzaţii care sunt specifice pentru o nouă dimensiune. Veţi realiza desigur, că este într-adevăr posibil să existaţi în lumea voastră care este absorbită de primire şi consum, şi peste ea, în lumea enormă de afară, unde totul de jur împrejur este altfel.

Ce înseamnă „altfel de jur împrejur”? Cum pot să experimentez asta? Veţi simţi numai jucându-vă între voi. Apoi, fiecare va simţi că există o anumită proprietate în afara voastră, o proprietate orientată spre ceilalţi. Chiar dacă încă egoişti, o să abordaţi această proprietate ca şi copiii când se joacă jocurile lor. Şi ei se joacă de-a cursele de maşini, de-a piloţii, călăreţii etc şi asta îi dezvoltă. Deci, aşa avansaţi în viaţa voastră.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/21/2011 „Scrierile lui RABAŞ”

Filed under: Fara categorie | Add Comment →