Folosesc cuvantul Stimulator pentru a numi un sistem care trebuie acum sa-l construim pentru ca el vine de la cuvantul Grec Stimulus, adica un bat ascutit, folosit pentru lovirea magarilor pentru a-i face sa continue sa mearga. Magarul nostru (Hamor) este dorinta noastra egoista (Homer-materie) care intelege numai limbajul batului. Totusi, in loc sa conducem acest magar prin lovituri dureroase, vrem sa trezim fiinta umana din noi, aceea care se uita inainte si tanjeste dupa viitorul propriu. Ne trebuie un stimul, dar unul pozitiv. Trebuie sa fim condusi de suferinta din iubire, dorinta de a obtine aceasta stare. Aceasta trebuie sa fie singura forta care sa ne conduca inainte, in loc de durerea corporala care ne impinge din spate.

Trebuie sa invocam doar un tip de suferinta in noi, intrebarea De ce,inca nu am obtinut unitatea cu Creatorul ? De ce nu sunt in veneratie pentru El? Primul stagiu in intoarcerea catre Creator este pocainta din teama, care se intampla cand depun efort pentru a cultiva o senzatie interioara a veneratiei (teama din respect)privind telul spiritual, Creatorul si daruirea, in loc de a alerga inainte pentru ca imi este frica de loviturile durerose care vin dupa mine. Asa imi schimb motivatia fata de Stimul.

Daca alerg inainte motivat de lovituri (frica de lucruri din aceasta lume sau pedepse in lumea care va veni), atunci nu ma intorc la Creator. De fapt, in acest fel a avansat natural umanitatea, de mii de ani, dar nu este o evolutie spirituala. Este evolutia dorintei atunci cand inlocuim o stare neplacuta a existentei cu una noua, mai buna.

Totusi, intoarcerea la Creator este descrisa  ca Tshuva (intoarcerea) Hei, la Vav, ceea ce inseamna ca invoc propria mea teama interioara, de a nu avea calitatea de daruire si de iubire. Dar ce pot face daca, de fapt nu sunt interesat de asta si nu simt nicio frica? De unde pot sa o iau? Raspunsul este numai in mediul inconjurator!

Daca mediul imi deseneaza o imagine pentru care ma face sa realizez cat de oribila este situatia mea si, in acelasi timp, ca acolo este ceva incredibil de minunat care ma asteapta, atunci voi face tot posibilul sa ajung la ea. Acesta este stimulul spiritual, corect, care ne permite sa avansam. Acesta este modul corect de avansare, pentru ca este voluntar, si noi tebuie sa facem acest intreg proces o trezire de jos.

Totusi, daca nu-mi asigur un mediu in care sa fie in mine aceasta tanjire pentru avansare, care sa ma faca sa alerg fiindca imi este teama ca, inca nu am atins acest scop si din aceasta cauza ma urmaresc teribile greseli, eu nu ma voi muta niciodata in momentul urmator! De fapt, nu ma voi misca deloc.

De aceea avem nevoie un stimulator, unul pozitiv!

Filed under: Internet, Istorie, Lectia zilnica, Suferinta | Add Comment →