Înaintea exodului din Egipt, omul trece prin „49 de porți de impuritate”. Deci, de acum încolo el nu mai crede în nimic, nu mai așteaptă nimic, vede că tocmai nu mai are nicio legătură cu Forța Superioară și că îi este imposibil să schimbe ceva în viața lui. Unde este această forță numită „Nu e nimic în afară de El”? Totul este sub controlul Faraonului și este imposibil să facă ceva împotriva egoului care îl controlează.

Omul nu înțelege și nu crede în „binele care face bine”. A mai rămas numai un fir subțire care îl conectează la Spiritualitate și este atât de fragil, că el nu mai crede că îi va veni ceva din asta. Disperarea este atât de mare, iar firul care îl susține este o răbdare dincolo de intelect și logică.

Această situație se acumulează treptat și, dacă omul obține cu adevărat cele 49 de porți de impuritate, atunci Forța Superioară acționează împotriva lor, obținând pentru el răscumpărarea.

Aici trebuie menționat că „fiecare acțiune lasă o urmă”, de fiecare dată, încă puțin, și încă puțin mai departe și, astfel, numărăm 400 de ani, perioadă în care omul acumulează clarificări și eforturi, chiar și căderi, și urcări, pe care el reușește să le facă singur sau cu ajutorul Creatorului.

Întreaga noastră luptă de a trăi în Egipt este sub controlul Creatorului, „Nu este nimic în afară de El” și „Binele care face bine”. Iar Klipa (forța egoistă) neagă în fiecare mod posibil Providența Superioară a „Nu e nimic în afară de El”.

Sclavia, exilul (Galut) diferă de eliberare, răscumpărare (Gheula) prin litera „Alef” , numită Domnul (campionul) Lumii. Omul trebuie să se concentreze constant pe acest punct și pe nimic altceva. Trebuie să ne ascuțim constant tocmai această clarificare, lupta împotriva naturii noastre, împotriva Faraonului, fiindcă „nu e nimic în afară de El”, Binele, și acesta face bine.

Noi nu cerem de la cineva să schimbe ceva; nu ne rugăm pentru soarta noastră. În schimb, cu cererile noastre, doar ne adresăm Creatorului. Asta înseamnă „nu e nimic în afară de El” adică, tot ceea ce se întâmplă, legăm doar de El. Numai El face fiecare acțiune, pregătind astfel, din interior, lupta împotriva tuturor tulburărilor în care s-a îmbrăcat El însuși. Noi Îl descoperim și ne adresăm Lui.

Exil înseamnă că noi nu suntem încă gata dar, dorim foarte mult să descoperim sursa a tot ceea ce se întâmplă, după cum e spus „Eu, și nu un mesager”. Acesta este un moment foarte important. Aceasta este singura noastră muncă și depinde de noi dacă suntem gata pentru ea.

Este foarte important să rămânem în acest punct, ca un vapor sau un avion pe care îl navigăm pentru a rămâne mereu pe drumul cel bun, în ciuda vântului și a diverselor turbulențe. Acest lucru este posibil numai cu un echipaj bun.

Totul este construit în așa fel ca omul să nu fie pregătit să mențină singur această poziție. Problemele cad pe el și, apoi, greutatea este luată de la el și i se dă o altă oportunitate. Dar această șansă este tocmai pentru a-și construi echipa corectă, astfel ca, împreună cu ei, să poată să-și mențină direcția.

Trebuie reamintit permanent că toate aceste tulburări vin de la Creator și nu de la Faraon sau de la armata lui și, că nu există niciun accident și niciun mesager. Totul vine în schimb direct de la Creator. Sarcina noastră este să descoperim Creatorul în locul tuturor celorlalte surse de energie și acțiuni. Prin asta, sclavia noastră, loviturile și toate celelalte evenimente din povestea exodului din Egipt, sunt revelate. Totul este o luptă de localizare a Creatorului printre toate aceste tulburări care se găsesc între noi și Creator.

La început nu există nicio conexiune între noi și Creator fiindcă suntem opuși. Iar tulburările vin anume în așa fel ca noi să le folosim pentru a construi conexiunea cu Creatorul. Astfel, vedem că Faraonul ne aduce mai aproape de Creator, vedem că înclinația rea este ajutorul împotriva noastră (Geneza 2:18), iar noi transformăm asta în conexiune cu Creatorul.

Dacă muncim constant în acest fel și încercăm să construim conexiunea, atunci, treptat, ridicăm o conexiune din ce în ce mai puternică, precum verigile unui lanț și cădem în tulburări și mai mari, într-o lipsă și mai mare de conexiune. Și iar încercăm să construim Pitom și Ramses și iar cădem pierzând conexiunea și plângând și devenind confuzi, negând orice control de la Creator.

Ca rezultat al eforturilor noastre, trecem prin cele 49 de porți de impuritate. Dacă ajungem la a 49-a poartă înseamnă că am făcut o multitudine de corectări la conexiunea noastră cu Creatorul. Dar acest lucru ne este ascuns. Pentru o fracțiune de moment descoperim ceva și apoi cădem imediat. În acest fel trebuie să descoperim toate tulburările contrare faptului că „nu e nimic în afară de El”.

Și, dacă suntem gata să descriem Forța Superioră în ciuda tuturor tulburărilor, descoperirea este făcută după principiul „Eu, și nu un mesager”. Exilul ne este dat pentru ca noi să putem să-l simțim pe Creator, să-L localizăm în „ceva din nimic”. Astfel obținem răscumpărarea, eliberarea.

Astfel este imposibil să uităm că, toată munca pentru răscumpărare este pentru a determina faptul că „nu e nimic în afară de El”, atunci când avem în față tot felul de tulburări care vin, desigur, de la Creator.

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 01/04/ 2015 –Șamati 190

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →