Întrebare: Este percepția vieții corporale a studentului tău la fel de deschisă pentru tine ca și cea spirituală?

Răspuns: Nu, viața corporală a studentului meu nu este domeniul în care am contact cu el. În nici un caz. Nu am nevoie să știu ce face o persoană. Simt ceea ce i se întâmplă în dezvoltarea sa spirituală, dar nu în cea corporală.

Întrebare: Și poate că nici măcar nu știi unde se află în acel moment, de exemplu, pe drum sau într-un anumit loc?

Răspuns: Nu știu acest lucru.

Întrebare: Deci, studentul tău te poate înșela spunând: „Am fost acolo chiar acum”, dar în realitate…

Răspuns: Din punct de vedere fizic? Bineînțeles că poate! La urma urmei, nu este nivelul său spiritual cel mai de jos, care se află în mine. Doar stadiul său spiritual este în mine.

Întrebare: Prin comiterea unui anumit tip de înșelăciune în relația cu învățătorul, studentul își afectează astfel spiritualitatea?

Răspuns: Fără îndoială că da.

Întrebare: Și simți cum se schimbă?

Răspuns: Nu știu de ce, dar faptul că această cădere a lui se întâmplă, o văd, o simt.

Întrebare: Și ce este înșelăciunea în sine?

Răspuns: Înșelăciunea este o discrepanță intenționată între inferior și superior sau între tine și un prieten, atunci când poți să te apropii și în mod deliberat nu o faci. Aceasta este o acțiune foarte rea, deoarece provoacă o dublă distanțare.

Adică, pui conexiunea pe care ai putea să o faci între tine și ceilalți, nu doar la distanță, ci în opoziție unul față de celălalt. Aceasta este viclenia șarpelui.

Întrebare: Dar cum poate o persoană să se protejeze astfel încât să nu ducă la îndeplinire această înșelăciune?

Răspuns: Doar prin măreția scopului.

Din „Am primit un apel. A înșela învățătorul” de la KabTV 21.12.13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →