Întrebare: Care este munca noastră practică pentru obţinerea iubirii de prieteni?

Răspuns: Există două abordări pentru orice, abordarea Malchut şi abordarea Keter, fie din deficienţă fie din împlinire, sfinţenie.

Pot aborda iubirea de prieteni din lovituri şi deficienţe, din faptul că simt disperarea că nu obţin nimic de unul singur şi înţeleg că am nevoie de parteneri. Nu înţeleg nimic de unul singur şi am nevoie de prieteni pentru a începe să înţeleg, să îmi dea putere. Cu cât mă cunosc mai bine, cu atât văd mai clar că nu pot să îndeplinesc nimic, că nu mă pot susţine singur, nici în gânduri şi nici în sentimentele necesareaobţinerii spiritualităţii. Nu există nimic spiritual într-o persoană cu excepţia acestui punct, iar acest punct nu poate furniza nicio împlinire. Aşa că încep să realizez că toate abilităţile mele, întregul meu vas, capacitatea mea şi puterea mea, sunt revelate numai ca rezultat al conexiunii cu alţii.

De fapt, ce poate face o singură celulă din corpul omului? Omul descoperă că nicio putere spirituală, nici putere puterea raţiunii nici puterea voinţei, nu pot să îl susţină şi să rămână în el, pentru că o putere poate exista şi rămâne numai în conexiune dintre dorinţele străine. Această revelaţie nu îi lasă altceva de făcut decât să caute conexiunea cu alţii.

Este un drum foarte lung, pentru că asta este avansarea pe calea suferinţei. Dar există o altă cale, „calea Torei”. Urmând calea Torei, omul ştie de la început că trebuie să se conecteze cu alţii; i se spune că această conexiune este bună şi i se dau diferite exemple, la fel ca unui copil. Imaginaţi-vă că unui copil mic i se permite să facă orice vrea el… câtă suferinţă şi câte lovituri ar experimenta acesta pentru a găsi drumul corect în viaţă. Ar fi absolut teribil.

Dar lumea este construită astfel încât copilul să fie înconjurat de oameni care îl iubesc, îl protejează, au grijă de el, îi explică, nu îi permit să facă lucruri rele şi îl împing înainte către bine. Astfel avansează copilul. Este o cale sigură şi rapidă pentru a creşte o fiinţă umană şi asta dorim copiilor noştri.

La fel este şi cu avansarea spirituală, putem învăţa totul de la natură. De aceea, există o singură cale pentru avansarea spirituală, în afară de a învăţa din experienţele rele şi greşelile amare. În loc de asta putem învăţa de la un învăţător şi din cărţi, din sfaturile unui Cabalist. Dacă chiar acceptăm acest sfat ca lege, ca instrucţiuni de operare („Tora” vine din rădăcină cuvântului ebraic „instrucţiune”), putem avansa relativ uşor. Omul avansează undeva în mijloc, pe drumul numit Derech Eretz (Calea de mijloc). Calea ideală este nu să asculţi numai de sfaturile Cabaliştilor şi nu este numai prin suferinţă, ea se află între acestea două.

Grupul poate fi un exemplu pentru om, ce să facă şi cum să avanseze. Îi dă putere, îl sprijină şi îl împinge înainte. Mulţi nu înţeleg asta, sau o înţeleg teoretic dar nu sunt în stare să o implementeze, să o asculte, să o accepte. Repulsia faţă de alţii este aşa de puternică încât îi face să caute diferite scuză şi să vină cu terorii legate de respingerea lor pentru conexiune. Totuşi, toată munca se face numai în grup.

Din partea întâi a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/26/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →