Intrebare: Cand primesc de dragul daruirii, abundenta se indreapta spre mine. Pot sa ma bucur de ea?

Raspuns: Tu nu te bucuri de abundenta care trece prin tine. Este un tip total diferit de abundenta, nu ca in implinirea egoista. Tu, ca oaspete, vrei sa incerci un tort delicios pentru a face o favoare gazdei care l-a pregatit. Ar fi de asteptat ca acel tort sa aibe acelasi gust, dar nu este asa.

Intrebare: Insa, atunci cand iubesc mult pe cineva, si uit de mine, acest sentiment apare oricum in mine. Iubirea este directionata catre celalalt, insa eu sunt cel care il simte.

Raspuns: Da, sentimentul apare in tine; insa, el consta din mai multi parametri. In fond, tu primesti placerea dorintei de a darui celui drag.

Imagineaza-ti asta. Exista o dorinta de primire a Creatorului si dorinta de a primi a creatiei, adica tu. Tu trebuie sa simti ca El primeste dorinta, sa simti cum El vrea sa iti daruiasca, sa asimilezi aceasta dorinta in tine si sa Il bucuri pe El.

In principal, experimentati o placere in „cap”, adica in dorinta pe care ati primit-o de la El. Rezulta deci ca aici, in interiorul dorintei Sale, va faceti un calcul, „Cum il pot implini pe el?- cel putin in masura in care veti implica dorinta voastra de a primi. „Cu alte cuvinte, in dorinta voastra voi simtiti gradul in care il impliniti pe El, si acesta este deja vesmantul Luminii Hassadim.

Ca rezultat, noi vorbim despre o placere de alt tip.

Intrebare: Deci cum poate avea loc separarea daca totul este in interiorul meu?

Raspuns: Intentia face vizibila diferenta dintre unul si altul. Cand impulsul catre Creator va stapaneste „capul”, si placerile sunt diferite.

Intrebare: Putem compara asta cu iubirea fata de propriul nostru copil? Ii pot da lui o prajitura fara ca eu sa o gust inainte?

Raspuns: Nu, placerea trece prin voi, insa acum totul este definit de dorinta lui, nu a ta.

Intrebare: Cum gestionez aceasta diferentiere in interior intre mine si el?

Raspuns: In prima faza, ne ridicam desupra propriei noastre dorinte si doar in stadiul urmator suntem capabili sa percepem ceva strain, sa il facem al nostru.

Pentru a face placere Gazdei, eu trebuie sa simt placerea Sa, sa simt cat de mult il bucura pe el daruirea catre mine si ce placere trebuie sa simt de la El. Eu trebuie sa simt ca aceasta placere a ajuns de la El si este un cadou din iubire si nu din ratiune.

Prin intermediul acestei iubiri, El ma obliga sa simt rusinea, care ma ajuta acum sa fac fata situatiei si sa o inteleg pentru a construi o relatie diferita. Eu iau placerile Lui, le primesc de la El, insa nu fac un calcul referitor la „prajitura”, ci in mod specific pentru aceasta daruire. „Prajitura” este cel mai jos nivel, Nefesh de-Nefesh si placerea, pe care o dau Lui, este intregul NRNHY.

Aici trebuie sa fie atent cineva sa nu considere despre sine: „Pentru ca ofer placere Creatorului, Insusi priviti doar cum se bucura El de mine!” Este aici, unde este situat principala estimare, si nu in insasi „prajitura”, care v-a fost data pur si simplu ca mijloc, ingaduindu-va sa construiti conexiunea cu toate lumile. Calculul din capul Partzuf-ului este directionat catre relatia cu Creatorul.

Si de aceea voi trebuie sa stiti cine este Creatorul, cum actioneaza El, si cum sa ii faceti Lui pe plac, deoarece vasele Sale, dorintele sunt infinite. Deci cum sa va protejati in asemenea situatie? In comparatie cu ea, placerile directe nu sunt mai mult decat o scanteie, care a creat dorinta, in timp ce orice altceva este conditionat de maretia Daruitorului.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 27/06/2012, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →