O inimă nu este conectată la alta doar prin armonie. În schimb, sunt legate profund prin rănile lor. Durerea legată de durere, fragilitatea de fragilitate. Nu există tăcere fără un strigăt de durere, nu există iertare fără vărsare de sânge, nu există acceptare fără trecerea printr-o pierdere acută. Aceasta este ceea ce se află la rădăcina adevăratei armonii (Haruki Murakami).

Întrebare: Ce părere aveţi despre asta? Sunt toate acestea cu adevărat necesare?

Răspuns: Vedeți că aceasta este mentalitatea japoneză într-o oarecare măsură. Desigur, acesta este un fel de materialism convex în care un lucru nu poate exista fără celălalt și este rezultatul luptei contrariilor.

O astfel de vorbă este potrivită pentru lumea noastră. Este unul dintre multele care vorbesc despre o lume dezechilibrată în care nu există perfecțiune, dar din anumite motive lumea se străduiește pentru aceasta.

Întrebare: Cum se transferă aparent aceste lucruri banale despre care scrie Murakami în alte lucruri la oameni în anumite puncte de dezvoltare superioară?

Răspuns: Trebuie să ajungem într-o stare în care să ne convingem că lupta este necesară, contrariile trebuie să se deschidă și trebuie să ne aducem la punctul de plecare în care ne-am născut.

În acest moment, omul trebuie să le atingă, să se împace cu ele, să se conecteze cu ele și să obțină o armonie adevărată. Adică, armonia începe atunci când realizăm unitatea contrariilor.

Omul trebuie să fie de acord că ceea ce i se oferă sub forma unei lumi de luptă a contrariilor este de fapt lumea noastră iluzorie. Și dacă avansăm corect, atunci în locul acestor două forțe opuse – de exemplu, yin – yang – vom dezvălui o singură forță care se află în interiorul acestor două opuse și le dă naștere doar pentru ca ele să dezvăluie această forță însăși.

KabTV “Cabala Expres” 18.11.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →