De ce ar trebui atacată conexiunea? Până la urmă, noi nu ne luptăm împotriva ei, ci, din contră, ne dorim s-o ridicăm la un grad mai mare și, de aceea, o atacăm. Vedem că este insuficientă, sau, mai precis, a fost lipsită de succes, ori, şi mai precis, nu numai că a fost rea, ci a fost un eşec complet. Trebuie să depăşim toate eşecurile de ieri, bucurându-ne că, Creatorul ne-a oferit o asemenea pregătire şi să ne percepem starea de astăzi ca fiind ideală pentru următoarea urcare.

Fiecare dintre noi a venit cu propriile probleme, nepregătit pentru conexiune. Acum trebuie doar să ne ajustăm ca şi cum nu a fost nimic sau să luăm toată această încărcătură de perturbări, toate aceste dorinţe care nu sunt direcţionate, spre conexiune şi ingreunarea inimii din încercările fără succes de ieri şi să le includem în noul atac asupra conexiunii. Conexiunea este scopul, atacul este un mijloc, iar noi suntem cei care îl executăm.

Problemele de ieri ne servesc astăzi ca o armă pentru atac. Iar noi, din toate acestea, trebuie să ne organizăm o cerere faţă de Creator, deoarece armele ca tăria de caracter sunt bune, însă într-un final totul este făcut de forţa superioară, după ce ajungem să fim disperaţi din munca noastră. ¹

Tot ceea ce se întâmplă pe timpul zilei, toate perturbările, trebuie să ne servească precum un ajutor în plus, pregătirea pentru atacul asupra conexiunii. Trebuie să procesăm toate aceste condiţii, care ne sunt date de Sus, pentru a ne sprijini avansarea noastră spre conexiune. Şi, anume, toate perturbările sunt fără îndoială benefice; trebuie doar să le utilizăm în mod corect, pentru a nu merge în cerc, ci să mergem spre scop, pe calea scurtă. ²

Trebuie să simţim că este necesar să ne detaşăm de natura noastră care se opune conexiunii. ³

Fără îndoială că ingreunarea inimii vine doar de la Creator, în afară de El nu există alte forţe. Prin urmare, nu-i cerem Creatorului să ne elibereze de un anumit inamic exterior, de forţa rea care strică totul. Toate schimbările sunt făcute numai de Creator, aşa încât persoana va apela la El. ⁴

Importanța scopului şi dorinţa de a ajunge la conexiunea noastră şi la adeziunea cu Creatorul pot fi mărite în aşa fel încât va ajunge la limită, să ne ducă până la lacrimi. Nu poate fi mai mare de atât; aceasta este chiar etapa finală, atunci când persoana a făcut tot ce i-a stat în putere, a analizat tot ceea ce a putut, coborând chiar în profunzimea creaţiei şi a naturii sale. El a realizat că singura conexiune a tuturor părţilor naturii permite întregului sistem să prindă viaţă şi să avanseze. Totuşi, vede că el nu poate să conducă această conexiune şi să se afle în ea.

Scopul este absolut clar, însă persoana nu are nicio şansă să-l obţină, iar ea izbucneşte în lacrimi. Acestea sunt lacrimi de slăbiciune, deoarece a descoperit că o anumită parte importantă lipseşte din natura sa, chiar de la începutul creaţiei şi că este imposibil să ajungă la conexiune fără ea.

Numai atunci Creatorul se revelează pe El Însuşi şi îi dă persoanei darul numit Lishma, intenţia de dragul dăruirii. O persoană se ridică la un nou nivel de înţelegere, la un sentiment, conexiune şi acţiune şi poate să compenseze pentru deficiența anterioară.⁵

Când poate o persoană să determine ca inima sa este spartă şi să fie fericită în legătură cu asta, în loc să fie îndurerată? ⁶

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/13/18, lecţie pe tema: “Atacăm conexiunea”

https://kabbalahmedia.info/lessons/cu/wSbppiKM?language=ro&sstart=1m15s&send=58m15s&mediaType=video

1 Minutul 1:15
2 Minutul 21:40
3 Minutul 26:27
4 Minutul 38:52
5 Minutul 41:45
6 Minutul 54:30

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →