Întrebare: Ce primim de la atelierele de lucru?

Răspuns: Atelierele ne permit să clarificăm tipurile de conexiuni dintre noi.

Întrebare: Descopăr de fapt o lipsă de conectare cu prietenii sau este opusul?

Răspuns: Ambele. Prin întrebările din atelier, clarific unde sunt si ce-mi lipsește, în scopul de a obține ceea ce doresc.

Împreună cu alți nouă prieteni, încep să clarific întrebarea care ne-a fost adresată și penetrez opiniile și gândurile lor, cum ar fi ceea ce cred ei despre același tip de conexiune sau de clarificare. Prin asta, deja sunt în contact cu ei. Văd deja în ce măsură ne „conectăm”.

Suntem cu toții diferiți, iar în ateliere clarificăm modul în care ar trebui să ne conectăm. Este posibil? Cu cine ar trebui să mă conectez? Sunt de acord sau nu sunt de acord?

Construiesc în mod constant formele de legătură dintre noi. Aceasta este atelierul, și deja clarifică și evidențiază această rețea colectivă. Astfel, am o sarcină dublă:

• Pe de o parte, trebuie să-mi văd prietenii ca mari, astfel încât să-mi pot coborî capul înaintea lor și să fiu mic printre ei. Comparativ cu ei, eu sunt un zero, în timp ce ei sunt toți numărul unu cu câteva zerouri după. Apoi, în consecință, sunt încorporat în ei și devin un „embrion spiritual.”

• Pe de altă parte, trebuie să fiu unul, sau zece, sau o sută, iar ei trebuie să fie zero. Cu toate acestea, „zero”, în acest context, înseamnă cât de mult le pot dărui și ce ajutor și sprijinim le pot da.

Deci, o linie de mijloc este creată între aceste două extreme, care le egalizează (= • =). Astfel, punctul de echilibru este creat, la care vom ajunge la un numitor comun. Fiecare respectă pe ceilalți cât de mult poate, fiecare se smerește înaintea celorlalți cât de mult poate și, în același timp, este gata să ridice scopul și munca în ochii lor.

Toate acestea se află în gândurile noastre atunci când suntem cu prietenii și discutăm întrebările din atelier. Îi aud și cred că unul vorbește prostii, celălalt nu a înțeles întrebarea, iar al treilea vorbește în mod logic în loc să vorbească în mod emoțional. Al patrulea pare să vorbească la subiect, dar îmi displace faptul că cuvintele lui sunt mai profunde și mai înțelepte decât ale mele.

Astfel, încep să lucrez reciproc cu prietenii și experimentez diferite stări, iar asta este minunat. Trebuie doar să luăm ceea ce se întâmplă în serios. „Am venit aici pentru a mă conecta cu scopul de a trece către ei energia mea și a primi puterea tuturor. Această oră și jumătate este timpul cel mai benefic pentru mine. ”

Desigur, văd cum gândurile stranii mă aruncă în direcții diferite și cum rezistența mea interioară nu-mi permite să fiu de acord cu prietenii. Minunat! Nu voi găsi o oportunitate pentru o clarificare mai intensă și pentru a lucra pe o „frecvență” mai înaltă.

Este un păcat că în timpul atelierelor de lucru sunt cei care schimbă cuvinte ca politicienii, alții care utilizează diferite expresii de la banca pe care o au în memorie, iar alții care devin psihologi și analiști. Principalul lucru, aici, este sentimentul  pe care îl experimentez în inima mea.

Trebuie să învățăm din nesfârșita cerere a ego-ului, deoarece este un „ajutor.” Ego-ul nostru este un „înger” în mâinile Creatorului prin care El ne evocă. Deci, trebuie să văd cum Creatorul nu mă lasă nici măcar o clipă să mă odihnesc, și cum evocă ego-ul meu din nou și din nou, în moduri diferite, în scopul de a-mi permite să avansez cât mai repede posibil.

Atelierele de lucru sunt cel mai util timp, dar, dacă vom începe să le avem în fiecare zi, participarea va scădea imediat și va deveni o povară, muncă grea. Am putea crede că este o idee bună să continuăm convenția pentru încă o săptămână sau două, sau o lună sau două, până când vom reuși, până când ne vom ridica la nivelul spiritual, dar noi suntem slabi. Ne putem menține pentru încă o zi sau două, dar nu mai mult decât atât.

Din partea 4 a Lectiei zilnice de Cabala, 23/9/12, Întrebări și Răspunsuri

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment →