Atragerea forţei din lumea superioară

Întrebare: Cum găsesc această putere?

Răspuns: Caută mijloacele care să te ajute să ajungi la dăruire.

Când un om îşi începe munca, judecând acţiunea Creatorului asupra sa, el rămâne continuu în starea de căutare şi de neputinţă. „Cum să-L găsesc pe Creator? Cum să-L trag mai aproape de mine? Cum să mişc şi să incit afecţiunea mea, cum să-mi folosesc mintea ca să-L înţeleg? Unde să revelez acţiunea Lui? Ce văl ascunde asta? Cum să „mă întorc” pe mine însumi în scopul de a evidenţia legătura Lui – chiar dacă este negativă, numai să se manifeste?”

Un om începe să-şi schimbe faţetele şi proprietăţile dorind astfel să-L dezvăluie pe Creator. Asta este natura muncii noastre. Nu e simplă, cere energie enormă, arde tone de „calorii” şi cere efort mare şi neobosit „goana după Şhina (Divinitate)”. Treptat omul câştigă experienţă pe această cale şi învaţă să se anuleze pe sine. Asta este cheia.

Şi Creatorul, bazându-se pe anii anteriori de viaţă în grup ai acestuia, îi pregăteşte tot felul de surprize. Erorile personale ale omului încep să iasă la suprafaţă, sau îl supără cineva, sau se simte insultat şi simte nevoia să-i pună la locul lor pe ofensatori sub căldura momentului şi, deodată, se opreşte şi se gândeşte: „Nu se presupune că eu muncesc după principiul ‘Nu e nimic în afară de El’? Dar cum? Acum sunt pe picior de război şi se aşteaptă să-mi amintesc de El?”

Întrebare: Rabaş spune că omul trebuie să găsească grup acolo unde fiecare „tânjeşte după forţa de dăruire”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: În grup noi nu primim stimulente normale: bani sau respect. Până la urmă, colegii sunt obţinuţi fiind împinşi de forţa superioară şi, treptat, ei îşi asumă calea spirituală. Atunci această forţă începe să-i îndepărteze, astfel ca ei să poată trage ei înşişi energie din spiritualitate, fără lovituri de la spate.

Întrebare: Cum să trag forţă din spiritualitate astfel ca să avansez, nu de dragul onoarei sau a altor recompense egoiste?

Răspuns: Tu poţi să atragi forţa numai prin unitate, altfel, nu va fi creştere spirituală. Lupt să mă leg şi să mă scufund în grup, ca să pot fi impresionat de colegi. Nu adun forţă pentru mine, ci o fac pentru a fi impresionat şi a putea să răspund la darul lor, la iubirea şi spiritul lor. Văzându-i prima dată, îmi pare rău că m-am uitat, până la urmă, acum voi suferi fiindcă nu particip la ceea ce fac ei. Aş vrea ca în ei să nu se trezească dragostea frăţească – mi-ar fi mult mai uşor, m-aş simţi mai bine, mai mulţumit. Dar apoi îmi spun, „Stai o clipă, dar exact prin asta poţi să câştigi putere, impresionare, asta mă poate scutura şi aprinde! Şi astfel, în locul la toate acestea, lasă să fie exaltaţi în ochii mei şi să mă inspire să-i urmez!”

La final, grupul, învățătorul, Creatorul şi cărţile de Cabala – aceştia sunt singurii factori pozitivi pentru a avansa. Şi toţi prietenii trebuie să se lege împreună ca unul, niciunul nu se presupune că este mai jos decât ceilalţi. Numai ca egali vom putea înainta către scop.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed