Întrebare: Când oamenii comunică pe rețelele de socializare, se mint între ei pentru a părea mai buni decât sunt în realitate. Pe de altă parte, sunt mai sinceri decât în contact direct. Adică, când te privesc în ochii, îmi este mai greu să spun adevărul. Iar când avem contact prin ecran, este mult mai ușor.

Ce am pierdut atunci când am încetat să mai comunicăm unul cu celălalt fizic și să ne uităm în ochii celuilalt?

Răspuns: Comunicarea directă necesită o anumită pregătire, aș spune, ridicându-te deasupra sinelui și fiind inclus într-o altă persoană. Iar comunicarea prin ecran, dacă mai este și incognito, nu este comunicare, este o expresie unilaterală a nici măcar gândurilor și punctelor tale de vedere, ci a ceva cu care vrei să umpli ecranul.

Problema este că nu există nicio limită pentru comunicarea pe internet, nici în cantitate, nici în calitate. Și de aceea am intrat în zona în care ne degradăm complet. Nu ne interesează ce cred alții, ce se întâmplă ca urmare a implicării noastre în conexiunea pe internet. Pe scurt, umanitatea se diluează cu mizerie.

Întrebare: Cum îți imaginezi comunitățile virtuale ale viitorului?

Răspuns: Comunitățile virtuale ale viitorului vor depăși această boală a copilăriei și vor adopta legi clare, stricte, bazate pe necesitatea dezvoltării corecte a umanității. Aceasta îi va face pe oameni să învețe și vor avea timp, energie și resurse pentru asta.

Oamenii vor începe să învețe, bazându-se nu doar pe moralitate, ci pe nivelul spiritual, pe care trebuie să-l atingă. Așa se va dezvolta întregul Internet.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 10/7/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →