Ca un singur om

Întrebare: Dacă simt deodată dorinţele celorlaţi, ce ar trebui să fac cu ele? Ar trebui să le împlinesc?

Răspuns: Dacă simţi nu doar dorinţele neesenţiale ci tânjirile prietenilor, dorinţele pentru scop, atunci identifici aceste dorinţe şi nu le mai împarţi între „ale lor” şi „ale tale”.

Dacă tânjeşti către ceea ce trebuie, te întorci la „nu există nimeni în afară de El,” la o parte integrală, deci nu mai există nicio diviziune. Ar trebui să fie ca un test, un control pentru dorinţa corectă.

Simţi dorinţele prietenilor ca propriile dorinţe. Te conectezi pur şi simplu cu ele şi astfel nu mai este „tu” şi „ei”.

O persoană este o dorinţă; fiecare dintre noi suntem o dorinţă. Dacă vrem să îi percepem pe alţii le percepem ca pe ale noastre.

Dacă o mamă este umplută cu dorinţele copilului său, dorinţele ei şi dorinţele lui sunt încă separate, dar dacă noi vrem să obţinem revelaţia Creatorului, tânjind la El pentru că „nu este nimeni în afară de El”, simţim dorinţele noastre ca absolut identice; nu simt vreo diferenţă între dorinţele mele şi dorinţele altora.

Imaginează-ţi că tocmai de-ai conectat cu cineva, că ai vorbit cu el, ai simţit că gândiţi la fel şi că vreţi acelaşi lucru, atunci deveniţi ca un singur om. Diviziunea externă a corpurilor dispare şi rămâne unul singur, intern – nu două conectate ci unul.

Din Congresul Kharkov “Să ne unim pentru a urca” 8/18/12, Lecţia 5

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: