Întrebare: Cum să nu cădem în mândrie, atunci când m-am anulat în fața unui prieten? Şi cum să mă port atunci când prietenii mă felicită, astfel încât lauda să nu întrerupă munca spirituală?

Răspuns: Este posibil, într-adevăr, să distrugi un prieten prin laudă. De cele mai multe ori, eu vorbesc studenţilor cu puţină tachinare, ironie şi uneori, nepoliticos. Uneori, resping anumite persoane, ţinându-le un pic la distanţă, nu îmi permit să mă apropii de ei şi ei de mine. De asemenea, există oameni care se comportă în acest fel faţă de mine sau faţă de alţi prieteni.

Întreaga idee este în intenţie: pentru ce o facem.

În cazul în care, în acest fel, prietenii încep să fie aroganţi, atunci trebuie să rezolvaţi această problemă între voi, discutând în cercurile atelierului. Recomand să vă comportaţi numai în acest mod. Tot ceea ce se acumulează în voi, ce nu puteţi rezolva personal, trebuie să fie introdus în ateliere.

Organizaţi o discuţie fără a vă referi la un prieten în mod special, dar puneţi întrebarea într-o astfel de formă, încât problema va fi clară pentru toată lumea. Dacă, după aceasta, comportamentul prietenului nu se schimbă, aduceţi subiectul într-un atelier în câteva săptămâni şi, puţin câte puţin, persoana va înţelege ce se întâmplă cu ea.

Nu văd alt mod de a influenţa o persoană şi a-i explica ce este imposibil de explicat în mod direct. Nu avem dreptul să facem acest lucru, numai prin atelier. Este o ocazie incredibilă care ne este dată într-un grup. De aceea, noi existăm în această lume în care suntem toţi, încă, într-o stare egoistă “de dragul meu”, putem negocia o interacţiune altruistă şi astfel, să avansăm

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →