Întrebare: Într-unul din mesajele de pe blog aţi spus: După ce oamenii au atins o disperare completă asupra a tot ceea ce au încercat, putem să le spunem că avem o metodă care le va aduce sănătate, control, respect, bani şi aşa mai departe. Ei vor avea tot ceea ce au nevoie în această lume, o grădină a Edenului pe pământ, dar pentru asta au nevoie de conexiune.

Cum putem să le explicăm acest lucru dacă, în ciuda tuturor eforturilor noastre pentru a ne conecta, nu avem încă nimic?

Răspuns: O persoană nu poate, niciodată, să îndeplinească o acţiune spirituală dacă nu este “în disperare completă a propriilor acţiuni” şi nu strigă la Creator, când ea se află la ultimul nivel şi încă un pic mai mult, ea va cădea într-un abis. Numai atunci salvarea vine de la Creator. Altfel, ea nu are kli (vas) care să fie pregatit.

Cum putem ajunge la asta în această lume ? Dacă nu facem nimic, atunci Creatorul ne trimite lovituri, Lumina va străluci pe noi tot timpul şi ne vom simţi tot mai mult în opoziţie cu El, adică în stările care sunt cele mai rele. Este drumul suferinţei. În timp ce nu am atins încă stadiul final al morţii, nu putem devia de la asta. Dar putem atinge o stare de nevoie pentru a primi ajutorul Creatorului conştient, fără a ajunge la o stare de neputinţă. Cum putem realiza acest lucru conştient? Va fi atunci când sunt opus Luminii. Totul depinde de condiţiile în care se găseşte persoana. Să presupunem că sunt născut într-un sat sărac din Africa şi primesc o jumătate de ceaşcă de orez şi câteva grame de pâine pe zi. Brusc, un grup de la Organizaţia Naţiunilor Unite soseşte şi începe să distribuie un kilogram de pâine şi o sticlă de lapte pentru toată lumea, spunând că, în cazul în care copiii se vor purta bine, vor primi de mâncare. Şi oricine mănâncă, va vedea şi un film. Adică, o lume complet diferită le va fi revelată, condiţii complet diferite.

Pot să obţin condiţii ca acestea ? Când trăiam în Africa cu un kilogram de pâine pe zi mi se părea că sunt în grădina Edenului. Dar, dacă eram în ţările avansate, dacă ziua nu se termina la un restaurant cu prietenii, era o zi pierdută. Eram mai deprimat decât atunci când aveam numai un kilogram de pâine pe zi în satul african.

Adică, totul depinde de condiţiile în care se găseşte persoana. Deci, nu există niciun sens absolut al suferinţelor.

Eu sunt o persoană comună, de acord. Brusc, am câştigat un milion de dolari la loterie. Am verificat cifrele de zeci de ori, totul este în ordine, totul este conform a ceea ce este în ziar: “imi cresc aripi”. La sfârşitul săptămânii, au prezentat premiul, am mers pentru a-l primi şi mi-au spus că a fost o eroare în ziar. Ce pot să fac? Sunt disperat, dar este artificial, deoarece înainte nu aveam nimic. Disperarea a apărut ca urmare a gândului că am câştigat la loterie, dar mi-au spus că a fost vorba de o eroare.

Adică, ne putem aduce într-o astfel de situaţie artificial, atunci când sunt extrem de deprimat pentru că doresc cu ardoare Lumina Superioară şi nu o am. Cum pot face aceasta? Cu ajutorul mediului. Cu ajutorul prietenilor, mă pot grăbi atât de mult şi strig că vreau asta acum, imediat! Şi cu asta ating conştient că nu am nimic, doar “un pumn în faţă”. Depinde de noi să facem acest lucru pentru noi. Nu este uşor. Sigur, suntem un pic infantili când o facem, dar astfel, ajungem la o stare de disperare imensă a propriilor forţe şi voi cere Creatorului că aici, El trebuie să mă ajute! El nu are de ales, pentru că eu cer de la El!

Depinde de noi să dorim cu adevărat şi disperarea va veni. Şi atunci, totul va reuşi.

Din cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment →