Întrebare: Cum putem noi, care suntem atât de mici, să mișcăm brusc lumile? Aţi spus că atunci când un copil mic doar plânge, mama lui fuge imediat la el și face tot ce vrea acesta.

Răspuns: Da, cel mai mic este cel mai puternic.

Întrebare: Chiar și cei care abia încep avansarea?

Răspuns: Dar ei o fac! Ei vor să intre în contact cu Creatorul. Da, sunt cei mai puternici.

Chiar dacă nu înțeleg nimic, ca un bebeluș care stă întins într-un leagăn și țipă. Bebelușul nici măcar nu își dă seama că plânge – doar îl doare, iar acesta este un țipăt natural. Nu realizează că în felul acesta o mamă poate fi chemată şi va veni să-i dea ceva. Nu înțelege lanțul de acțiuni pe care îl invocă. El țipă pentru că este o reacție firească la ceea ce i se întâmplă.

Întrebare: Putem spune că cineva care încearcă să citească, de exemplu, Tora sau sursele cabaliste, începe să scoată acest strigăt?

Răspuns: Da, desigur. Dar nu doar pentru a citi, în special Tora. Tora nu va ajuta aici. Este nevoie fie de Cartea Zohar, fie de alte cărți cabalistice.

Comentariu: Dar nu mă refer la principiul extern al lecturii, ci la cel intern — căutarea de sine, căutarea a ceea ce este în mine.

Răspunsul meu: Nu, în afară de aceasta, este nevoie de o carte care să evoce lumina superioară cel mai puternic. Cartea Zohar este cea mai eficientă.

Întrebare: Deci sfatul dvs. este să citești fără să înțelegi?

Răspuns: Acesta este sfatul meu pentru că am trecut prin asta cu Rabash. Acesta este sfatul meu pentru că așa funcționează. Obișnuiam să citim Cartea Zohar doar o jumătate de oră seara înainte de a merge la culcare. Și a fost doar citit fără niciun comentariu.

În jurul mesei stăteau 20 de oameni cu Rabash în frunte și timp de o jumătate de oră am citit pe rând: primul volum, apoi pe al doilea, pe al treilea și așa mai departe. Deci, am citit o pagină sau două și am plecat acasă. Așa se încheia ziua.

Dar când Rabash și cu mine am studiat singuri în excursii, în conversații personale sau lecții, a existat o atitudine diferită. Veneam în parc, ne plimbam și apoi ne așezam pe o bancă. Scoteam o carte și discutatm despre carte sau doar vorbeam două ore. După aceea, ne plimbam din nou și plecam acasă. Și așa a fost timp de 12 ani.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →