Întrebare: Există oameni în lume care îşi urmează chemarea inimii. Ei sunt scufundaţi complet în scopul lor şi trăiesc numai pentru asta. Au aceşti oameni un organ de simţ spiritual şi au ei nevoie de Cabala?

Răspuns: Cabala este originară din Babilonul vechi, Babilon care era şi el într-o criză, ca astăzi, iar oamenii îşi pierduseră sensul direcţie în vieţile lor. Au simţit brusc că egoismul i-a închis în existenţa animală. Apoi au revelat această metodă a obţinerii forţei superioare.

Cabala este necesară numai acelora care se găsesc într-o criză adâncă şi care se întreabă de menirea vieţii.

În general, întrebarea legată de menirea vieţii, apare în mulţi oamenii, din diferite motive. Dacă eu, de exemplu, am pierdut bani la jocuri, sau la bursă, sau mi s-a întâmplat ceva, mă gândesc şi eu la menirea vieţii. Dar această întrebarea apare în mine ca rezultat al unui „minus”, asta este, ca rezultat al suferinţei sau a unei pierderi din lumea noastră. În acest caz, oamenii nu aspiră să se ridice; nu îi interesează.

Trebuie să înţelegem în mod clar ce fel de oameni ajung la noi. Poţi să clarifici asta cu orice psiholog şi chiar în mod independent.

Să presupunem că o persoană are totul: o maşină, o casă, familie, un loc de muncă. Dacă această persoană pierde ceva în această viaţă (minus), se întreabă şi ea de menirea vieţii: „De ce să trăiesc dacă am pierdut?” Dar nu este o aspiraţie în sus, înainte. Dacă îi dai acestei persoane un „plus” în loc de „minus”, va fi suficient pentru a o satisface.

Oameni de acest fel nu au nevoie de ceva spiritual, de ceva mai înalt. Ceea ce vorbeşte în ei nu este un Om mai mare decât un animal ci un nivel animal normal: Soarele străluceşte, iarba creşte şi totul este bine pe pământ.

Pentru o persoană care se întreabă de menirea vieţii, toate acestea încetează să existe. Nu mai merită nimic, chiar nimic, pentru că totul are un început şi un sfârşit. Viaţă însăşi nu dă în mod special nimic; nu este nimic valabil în particular în ea, cu excepţia faptului că primesc; nimic altceva nu se întâmplă, iar în final eu trăiesc simplu ca un animal.

O persoană care gândeşte în acest fel şi începe să se întrebe de sensul vieţii, întreabă ceva diferit, ceva care este îndreptat în sus, desupra existenţei animale, motivul pentru care este aşa de limitată în ani de viaţă şi minusurile care nu îl lasă să aibă pace în minte. „Ce este deasupra acestui minus, de ce toate astea?” În funcţie de pe ce nivel apare această întrebare, persoană ajunge la misticism sau în altă parte.

Dorinţa se dezvoltă în mod constant în noi. Această este dezvoltarea întrebării despre menirea vieţii, conform cu cele cinci nivele ale dorinţei: 0,1,2,3 şi 4.

Dacă o persoană este la nivelul preliminar al dezvoltării, va fi satisfăcută cu diferite filozofii. Dacă este următorul nivel, atunci este psihologia. Asemenea oameni devin poeţi, scriitori, filozofi şi psihologi. Este un nivel al dezvoltării în care o persoană este atrasă de anumită acţiuni, de diferite practici psihologice: „Vom dansa sau sta în poziţia lotus, vom respira sau nu, asta este, vom începe să obţinem substanţa superioară prin corp.”

Şi asta se referă la căutare. Dacă o persoană este la acest nivel, va face yoga, alte diferite practici şi va fi satisfăcută. Nu îi poţi dovedi nimic. Este la nivelul înţelegerii ei, al realizării şi senzaţiilor ei, este la nivelul la care acum apar întrebările. Parţial, şi anumite religii se regăsesc aici. Ele sunt pentru a asigura, a furniza echilibru şi a da speranţă.

Pe următorul nivel, omul nu mai poate fi satisfăcut de diferite exerciţii fizice, gimastică a respiraţiei, etc. Simte că nu îi oferă nimic. De fapt, este vorba doar de corpul care se străduie să se simtă confortabil. „Ce ar fi dacă încep să meditez?” Şi începe să mediteze cu anumite litere şi simboluri. Este deja ceva mai abstract, totuşi nu trece dincole de cadrul psihologic.

În cele din urmă, la nivelul final de dezvoltare, întrebarea apare în om: „ Există ceva care există în afară mea, dacă eu mă anulez complet? Există o metodă care mă va ajuta să scap de „Eul” actual? Vreau să percep lumea din afara mea.” Aceşti oameni ajung la noi.

Ce înseamnă „în afara mea?” Înseamnă percepţia lumii nu în interiorul meu, nu prin cele cinci simţuri. Aceste senzaţii ne penetrează, sunt însumate şi astfel simţim lumea înăuntru conform cu un anumit program din noi.

Pe ecranul situat în spatele creierului, suma tuturor acestor senzaţii desenează înaintea noastră imaginea unei lumi într-o anumită proporţie. Primim mai mult de 90% din acestă imagine prin vedere, 7-8% prin auz, iar restul prin miros, pipăit şi gust. Asta e!

Înseamnă că programul se schimbă înăuntrul meu, dorinţa se schimbă şi, conform cu asta, primesc senzaţia unei lumi diferite. Ca şi cum se mişcă, ca şi cum face ceva înăuntrul meu. Dar cum pot ieşi din mine şi să încep să simt universul în întregimea lui?

Ultimele studii ştiinţifice spun că în jurul nostru există numai un câmp, o forţă şi nimic altceva; numai o singură forţă şi nimic în afară de ea. Deci, ce apare înăuntrul meu, în mine, şi ce cercetăm acum, toate acestea trebuie să le văd ca conexiunea mea cu această forţă. Nu am altă oportunitatea de a o descoperi, numai prin impresiile pe care le primesc.

Asta este, trebuie ca în mod constant să analizez faptul că tot ce se întâmplă în mine, atât minusuri cât şi plusuri, totul vine de la o singură forţă. Dacă mă direcţionez constant spre asta, atunci chiar şi prin percepţia mea din prezent încep să mă acordez la această forţă şi să o simt din ce în ce mai mult. În conformitate, obţinând o asemenea stare în care primesc un simţ adiţional, încep să simt această forţă cu adevărat.

Încep să o revelez şi exact prin influenţa opusă asupra mea eu simt infinitul, perfecţiunea. M-a indus intenţionat în confuzie şi mi-a dat variate obstacole, pentru ca prin ele să ajung la ea. Astfel, mă ridice deasupra animalului meu.

La nivel animal, mi se dau intenţiont senzaţiile unor influenţe negative, pentru ca să mă ridice deasupra lor şi să simt această forţă. În asta constă întreaga metodă. Iar grupul, studiile, diseminarea şi restul sunt numai pentru a ajuta în obţinerea scopului.

Din lecţia 3 de la  Congresul din Vilnius 3/24/12,

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →