Ce este sufletul?

Întrebare: Ce este sufletul?

Răspuns: O persoană are multe dorințe prin care simte întreaga lume și pe ea însăși. Totuși, printre ele, sunt anumite părți ale dorinței comune care îl simt pe Creator și ele se numesc suflet.

Întrebare: Unde este această dorință, acest suflet? Până la urmă, dacă întrebăm o persoană obișnuită în legătură cu asta, ea va spune “Dorința este în mine; eu îmi doresc”.

Răspuns: Și dacă i-am înlocui inima, ar mai avea el aceleași dorințe?

Atunci când s-a făcut primul transpalant de inimă, toată lumea credea că va rezulta o persoană complet diferită, însă nimic de acest gen nu s-a întâmplat; nimic nu s-a schimbat. Asta înseamnă că dorințele nu sunt în inimă. Inima doar reacționează la ele și, prin urmare, noi asociem dorințele cu ea.

Cred că dacă am face un transplant de cap, am descoperi că nu sunt dorințe în el și nici măcar gânduri. Dorințele sunt în afara persoanei. Ele pot fi divizate în două părți: egoiste și altruiste.

În dorințele egoiste, mă simt pe mine însumi și întreaga noastră lume. Totuși, este o posibilitate să transformăm parțial dorințele egoiste în altele altruiste. În ele, am să-i iubesc pe ceilalți, însă am să-i iubesc cu adevărat, nu doar prin cuvinte. Apoi, în această dorință în care îi iubesc pe ceilalți, am să simt Creatorul.

Este precum o ieșire din mine însumi, dintr-o viață pentru mine însumi, către o viață pentru ceilalți. Acest lucru nu se află în corpul uman. Corpul există ca un animal. Inima noastră este un motor care aprovizionează cu sânge întregul corp. Creierul nostru controlează corpul animalic și nimic mai mult.

Întrebare: Ce însuflețește corpul? Noi mergem, simțim, respirăm, ne simțim pe noi înșine și pe ceilalți. Nu asta se numește suflet?

Răspuns: Animalele nu fac la fel? Asta nu are nicio legătură cu sufletul. Nu este în niciuna din aceste creaturi de pe pământ. Este o forță vitală care permite corpului să trăiască.

Sufletul este parte din Creatorul de sus. Cu alte cuvinte, acesta este o dorință care a ajuns la o stare de similaritate cu Creatorul – un altruism absolut, o calitate devotată a dăruirii și a iubirii. Există în afară corpului omului, în afara dorinței egoiste. Este o componentă obținută, însă una eternă a sinelui nostru spiritual. Acesta este “eu-l” spritual al unei persoane, dacă l-a dobândit, iar dacă nu a făcut-o, atunci ea este un animal.

Unii aspiră spre El, alții nu. Însă, în toată lumea care a coborât din copac și care s-a transformat dintr-o maimuță într-o ființă umană, cel puțin într-un anumit mod, nu contează la ce nivel, există deja un embrion al sufletului – adică o abilitate și o oportunitate de a construi sufletul. Însă este îngropat într-un strat imens de egoism.

Întrebare: Cum putem ajunge la el pentru a permite “mugurelui” să iasă afară?

Răspuns: O persoană nu are nicio motivație spre asta. Ea consideră toate tipurile de impulsuri nobile, culturale și sociale ca fiind sufletul său: artă, muzică și așa mai departe.

Totuși și animalele cântă. Nu e nimic special aici. Tot ceea ce a dezvoltat o persoană pe baza esenței cu care s-a născut, nu aparține de spiritualitate, de forța superioară, ci reprezintă doar dezvoltarea viitoare a dorințelor sale animalice, înclinațiile și gândurile sale.

Întrebare: Acest punct, embrionul sufletului, emite orice plăcere specială spre care o persoană aspiră?

Răspuns: Când o persoană aspiră cu adevărat să-și reveleze sufletul, ea are o nostalgie teribilă, depresie și suferă din dorință, iar, în același timp, este inabilitatea de a descoperi sensul vieții: pentru ce trăiesc, de ce trăiesc, cine mă controlează, cum pot ieși din acest cadru al acestei lumi și să încep să ies în afara limitărilor mele?

Asta se numește aspirația de a dobândi sufletul. Acum este deja manifestată în mulți oameni, deoarece, din generație în generație, ne dezvoltăm și ajungem la o așa stare în dezvoltarea noastră egoistă încât ne împinge să ieșim din natura noastră egoistă. Egoismul în sine împinge o persoană în afara ei, oferindu-i sentimente negative de-alungul existenței sale.

Întrebare: Astăzi lumea este împinsă undeva printr-o mare suferință: șomajul, roboții care vor veni și ne vor lua locurile de muncă și așa mai departe. Este aceasta o anumită avansare a omenirii spre înțelegerea a ceea ce este sufletul?

Răspuns: Desigur, tot ceea ce se întâmplă în viața noastră personală și socială, în lume, în natură și în cosmos, se întâmplă numai ca noi să ne apropiem de Creator, să-L revelăm, să devenim complet similari cu El, până la punctul de adeziune cu El.

Când înlocuim toate dorințele noastre egoiste, cu o dorință de a deveni precum Creatorul, în dăruire și iubire pentru ceilalți și prin ceilalți, față de El, asta va fi dobândirea sufletului nostru, corecția completă a sa.

Haideți să ne părăsim corpurile, tot ceea ce vedem și simțim în lumea noastră prin cele cinci simțuri animalice, corporale ale noastre. Pe lângă asta există o dorință. Inițial este egoistă.

Trebuie schimbată într-una altruistă, spre dăruirea completă și iubirea aproapelui omului, însemnând pentru orice persoană, pentru toată lumea împreună și pentru tot ceea ce este în afara ta. Apoi vei începe să simți Creatorul în această dorință în măsura corecției sale. Aceasta este exact această dorință corectată din primire în dăruire, care se va numi suflet.

Dobândește-ți sufletul!

Din emisiunea de pe KabTV “O discutie despre suflet” 3/30/17

 

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: