Întrebare: Fiecare persoană vrea să fie unică şi să realizeze rădăcină unică a sufletului său. De aceea este înspăimântată de explicaţia că este doar o roată dinţată în mecanismul comun. Îi este frică să îşi piardă individualitatea în societate.

Răspuns: Dar de ce trebuie să te pierzi în societate? Din contra, poţi deveni un drept, unul care este privit ca sarea pământului: să îi influenţezi pe toţi  şi să tragi întreaga lume înainte. Cine te împiedică? Nu există restricţii în dăruire. Te rog, dăruieşte!

Te plângi că eşti împiedicat sau nu îţi este permis să îi foloseşti pe toţi ceilalţi. Normal, nimeni nu vrea să te lase să primeşti avantaje de la ei. Pe de altă parte, dacă tu devi mare nu în primire, ci în dăruire, nimeni nu îţi va sta în cale.

Cineva poate fi unic în sensul pozitiv al cuvântului, în dăruire. Se imaginează ca fiind un robot, un şurub, dar este un eveniment al realităţii, o pictură care nu există în Natură. În Natură, nimic nu poate fi rău sau bun; este pur si simplu un eveniment.

Poţi fi sau nu de acord cu el; nu va schimba realitatea. Vei evoca numai lovituri asupra ta, daca nu eşti de acord cu el. Poţi pretinde că nu eşti de acord cu legea gravitaţiei şi să îi negi existenţa. Dă-i drumul; vom vedea mai târziu cum vei cădea de pe acoperiş.

Acelaşi lucru este şi aici. Nu înţelegem cât de strict suntem conectaţi unul cu celălalt şi tot încercăm să facem cum dorim. Fiecare trage pătura asupra sa. Mai târziu, vom fi martori la cum toată lumea suferă, ceas după ceas, pentru mii de ani.

Acum, intrăm într-o asemenea stare în care egoul nostru a crescut la cel mai înalt nivel al tuturor dorinţelor noastre pământeşti şi ne leagă unul de celălalt peste tot pe glob. Cu toate astea, noi încă nu vrem să admitem şi tot încercăm să ne înşelăm unul pe altul. Totuşi, nu înţelegem că procedând astfel, fiecare aduce asupra sa aceaşi durere pe care o produce celorlalţi.

Nu vedem asta, dar dacă mi s-ar revela imediat o lovitură în acelaşi moment în care eu fac rău cuiva, aş acţiona ca un animal care nu are liber arbitru. Aş continua să ma balansez între lovituri şi plăcere, muncind ca o maşină, dacă legea unei conexiuni reciproce mă afectează deschis.

De aceea, legea este ascunsă, pentru a-mi da o oportunitate să îmi folosesc liberul arbitru. Legea există, cu toate că este ascunsă, şi mă pot aranja pentru ascundere eu însumi, dacă era revelată. De fapt, îmi doresc să lucreze în acest mod: Vreau ca dăruirea să fie enormă şii puternică, să prevaleze asupra primirii. Poate fi o lege scrisă în fiecare carte, dar eu doresc să devină revelată în practică. Aici se găseşte liberul meu arbitru.

Mi s-a dat un punct alb, ceea ce înseamnă că Creatorul este ascuns. Îl pot scoate din ascundere şi pot umple acest punct alb cu prezenţa Sa. Va fi propria mea prezenţă, deoarece voi fi exact ca El. Voi veni la locul unde se ascunde El şi îl voi înlocui. Va fi ca şi cum El şi cu mine suntem parteneri şi eu mă angajez că voi face munca Lui pentru că El este ascuns.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea în lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara | Add Comment →