Întrebare: Ce trebuie să consider ca cel mai important lucru în viața mea? La ce trebuie să fiu atent mai întâi?

Răspuns: Atenția ta trebuie să fie îndreptată către un singur lucru: rugăciunea pentru ceilalți. Ca oamenii să se simtă bine în unitate, bine deoarece Creatorul le aduce bine și se bucură de el.

Întrebare: Iar problemele din celelalte sfere ale vieții mele?

Răspuns: Pare că rugăciunea ta nu este încă întreagă. Creatorul vrea să o perfecționezi, și de aceea El te îmboldește din când în când, îndreptându-te către scop. Dacă nu ești destul de sensibil sau ai pielea groasă sau ești încăpățânat, atunci trebuie să ai parte de niște nuanțe pentru tablou adăugate pentru a da vectorul dorit. Într-adevăr, cu cât avansezi mai mult spre scop, cu atât mai exacte trebuie să fie corectările. Deci, cu fiecare pas, imboldurile vor fi mai sensibile pentru a te ghida în mod exact de-a lungul drumului.

Întrebare: Cum pot să le folosesc?

Răspuns: Trebuie să le acceptăm cu dragoste. Până la urmă, ele sunt ca indicațiile navigatorului care te conduce pe drum. Cum este posibil să te descurci fără ele? Ai înțelege și ai simți unde este următoarea cotitură? Ai nevoie de aceste senzații dureroase: scuturări, frustrare și respingere.

De fiecare dată, te lupți către scop cu ajutorul lor, prin intermediul prietenilor, al grupului și al lumii, urmând numai drumul către Creator pentru a-I aduce acest vas întreg. Vasul poate face corectarea și datorită lui va fi complet îmbibat cu plăcerea Creatorului numai pentru a-I aduce Lui plăcere. Întreaga lume va dori să se deschidă astfel încât Creatorul să o umple cu bunătate, și noi vom fi capabili să transformăm totul în dăruire către El.

Cum puteam avansa către această dăruire? Cum putem învăța asta? – deasupra lucrurilor neplăcute. Dacă nu poți renunța la ceea ce îți face plăcere acum și să reduci gradul de confort în dorința de a primi, cum vei fi capabil să renunți la plăcere mai târziu? Cum o vei transforma în dăruire? De aceea trebuie să trecem prin aceste stadii de dezvoltare.

Întrebare: Asta înseamnă că probleme îmi ies în cale pentru a-mi fi mai ușor să renunț la lucruri plăcute?

Răspuns: Nu-i deloc așa. Le folosim pentru altceva. Ele vin în senzația ta, se manifestă în dorințele unde nu există conștientizarea măreției Creatorului. Dacă ai fi simțit importanța Creatorului în ele, nu ai mai fi simțit durere. Fiecare senzație plăcută ascunde o lipsă a importanței Creatorului și nimic altceva. Imediat ce simți că El este important, orice disconfort dispare. În mod similar, propria stare nu este importantă pentru o mamă atâta timp cât copilul ei este bine. Așa cum este scris Iubirea acoperă toate păcatele.

Deci, trebuie să ne rugăm pentru prieteni și pentru întreaga lume. Totuși, nu putem doar să stăm și să ne rugăm. Trebuie să muncesc în grup ca să ajung la rugăciunea necesară. O rugăciune reprezintă rezultatul tuturor acțiunilor mele, a tuturor eforturilor mele. Îi ajut pe prieteni și ajut societatea să înțeleagă că singurul ajutor de care sunt capabil este să-i îndrept pe ceilalți către singurul scop.

Eforturile materiale au ca scop în cele din urmă să stabilească legătura cu oamenii și să-i aducă la metoda care dă abordarea corectă. Filantropia în sine nu schimbe lumea în mai bine, iar guvernele sunt și ele fără putere în acest sens. De aceea trebuie să studiem sistemul universului și să înțelegem că există doar un mijloc eficient: aducându-i pe oameni împreună pentru a ne ruga pentru ei.

Din partea a patra Lecției Zilnice de Cabala, 09.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment →