Lumina interioară (Ohr Pnimi) este ceea ce primesc de la gazdă, bucurându-mă în toate dorințele mele de gustul împlinirii și de atitudinea Creatorului care, cu toată măreția Lui, mă invită să mă conectez și să-mi dăruiască. Simt toate aceste plăceri corporale, umane și spirituale pe toate nivelurile și sunt obligat să obțin toate plăcerile posibile din ele.

Ȋn orice caz, toate acestea sunt îmbrăcate în intenția mea de a dărui gazdei. Eu mă supun Ei și vreau să-i aduc mulțumire. Nu există o plăcere aici, pe care să o simt în afara relației mele cu gazda. În primul rând, mă conectez cu Ea în Rosh, devin inclus în intenția Sa, în atitudinea Ei față de mine. Absorb atitudinea Ei față de mine și construiesc o atitudine reciprocă față de Ea, din asta. Relația noastră, a Ei și a Mea, devine îmbrăcată una în cealaltă, iar lumina interioară apare.

Lumina înconjurătoare (Ohr Makif) arată măsura în care nu sunt gata să fac asta. Lumina înconjurătoare izvoreşte din regretul meu ca trebuie să nu mai primesc plăcere de la gazdă, respingând apelul Ei față de mine din cauza incapacității mele de a-I răspunde în același mod, din cauza lipsei mele pentru măreția Ei. Lumina înconjurătoare este o consecință a conștiinței mele despre cât de mică este iubirea mea față de gazdă în comparaţie cu dragostea Ei față de mine.

Lumina înconjurătoare este îmbrăcămintea Partzuf-ului spiritual, care reflectă reacția ființei create la revelarea Creatorului în ea. Prin urmare, ea face presiuni asupra Partzuf-ului și Ȋi cere să primească împlinirea, ca o mamă aflată în fața unui copil cu o lingură de mâncare și încearcă să-l convingă să deschidă gura. (Minutul 29:10)

Atitudinea mea față de grup și grija față de el, în loc să mă îngrijesc de mine, este o reflectare exactă a lucrării Partzuf-ului, cu lumina superioară (Ohr Elyon). Chiar dacă nu sunt încă într-un asemenea grad, încât să pot lucra direct cu lumina, este deja o relație strânsă. Guf-ul Partzuf-ului este o măsură a conexiunii mele cu grupul, iar Rosh este un calcul față de cât de mult sunt capabil să mă pot conecta cu prietenii mei, în conformitate cu discernămintele, gândurile și emoțiile mele.

Cuplarea prin lovitură (Zivug de Haka’a) izbeşte în egoismul meu și în adeziunea mea, prin decizia mea, deasupra minţii și a sentimentelor mele, de a mă conecta cu prietenii, ca un om cu o singură inimă.

Lovesc dorința mea de a primi, o îndepărtez și mă ridic deasupra ei, pentru că vreau să urmez mintea și emoția grupului și a Creatorului din el. Dorința este natura mea, iar gândul este ceva periferic. Prin urmare, poate fi primită de sus sau prin grup, dându-mi capacitatea să înțeleg, să simt și să iau decizii deasupra propriilor mele gânduri.

Gândurile și dorințele mele sunt la nivelul animal. Dorințele și gândurile grupului pot fi deasupra lor numai dacă încerc să lucrez cu ele. (Minute 36:08)

Restricție și lovitură

Restricția este atunci când îmi opresc dorința, refuzând să primesc plăcere, ca un copil care își încleștează gura și refuză să mănânce. Dar lovitura deja presupune o condiție: dacă am capacitatea să mănânc de dragul de a aduce mulțumire mamei, îmi voi deschide gura cu bucurie. Dar nu am o astfel de abilitate, deci ce fac ?! Ajută-mă, dă-mi dorința de a-Ţi aduce mulţumire și voi fi fericit să mă deschid pentru primire.

Restricția este un act necondiționat și lovitura are loc cu condiția să fiu gata să accept plăcerea, dacă va exista o adeziune între noi. În lovitură, scopul meu este conexiunea. În timpul restricției, scopul meu nu este de conexiune, ci numai de a mă împiedica să primesc. Nu doresc niciun contact, pentru că nu am nicio putere pentru nimic, decât să mă restrâng, fiindcă, altfel, voi arde de rușine.

Cuplarea prin lovitură este deja deasupra rușinii. Nu mă gândesc la rușine, ci mă gândesc numai la iubirea și conexiunea dintre noi, ridicându-mă deasupra egoismului. Prin lovitură, demonstrez că sunt gata să primesc masa, nu pentru mine, ci doar pentru a da satisfacție gazdei. În primul rând, verificăm relația noastră cu gazda și numai atunci când este stabilită această conexiune spirituală în inimă, o putem pune în acțiune, iar ea coboară în materie, în dorința de a primi.

De aceea, decizia se ia în primul rând în capul Partzuf-ului, în gândurile pure și emoțiile care nu sunt asociate cu îmbrăcarea luminii în dorințe, în materie. Doar atunci putem să facem această acțiune, pas cu pas, de la uşor la greu: lumina lui Nefesh, Ruach, Neshama, Haya și Yechida. (Minutul 1:06:05)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/17/19 Scrierile lui Baal HaSulam, „Prefață la înțelepciunea Cabalei”, Punctele 30-38

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →