Întrebare: În zilele acestea patimile despre cipizare se dezlatuie: este o teamă că va începe implementarea cip-urilor pentru a urmări unde este cineva, cu cine se întâlnește și așa mai departe. Mai devreme sau mai târziu ei vor începe să facă asta. De ce se tem mai exact oamenii? În primul rând, asta limitează cu certitudine și omoară libertatea unei persoane. Devii complet controlat. În al doilea rând, cine va pune măna pe asta?

Ce simți în legătură cu acest fenomen?

Răspuns: Hai să ne gândim în felul acesta: până la urmă, ce este acolo de ascuns pentru noi?

Remarcă: Dar nu o să negi că o persoană are o viață personală, o familie.

Comentariul meu: Dar ce poate fi privat în această familie? Că am grijă de soția mea, de copiii mei, de nepoții mei? Ce este atât de nenatural în legătură cu asta?

Dacă am intenții bune, atunci, desigur, uneori ei trebuie să fie ascunși de cineva, de exemplu de copii, pentru a asigura dezvoltarea lor graduală corectă. Dar în general, de ce ar trebui să fiu speriat?

Altfel decât dacă fur, omor, înșel, complotez împotriva altora, eu sunt o persoană normală. Să știe toată lumea totul despre mine.

Însă relația mea cu Creatorul – da! Nimeni nu poate să intre în asta, doar superiorul.

Și tot restul, din natura animalică – nicio problema!

Remarcă: Dar sunt secrete de stat.

Comentariul meu: Să aibă grijă statul de asta, e treaba lui, iar eu nu am de ce să îmi fac griji. Eu mă simt liber!

Întrebare: Înseamnă că nu îmi pasă?

Răspuns: Nu! Aceasta nu este o atitudine de cui îi pasă. Eu doar înțeleg că omul este un animal mic care tot trebuie să încerce să se comporte corect. Iar pentru a face asta el nu are de ce să se simță rușinat. Și în măsura în care nu se poate comporta corect, de asemenea nu este nimic de care să se simță rușinat! Deoarece este natura lui!

Remarcă: Al doilea punct este foarte important: eu ascund acțiunile mele. Vorbind la figurat, aici eu fur, acolo mint pe cineva, iar adevărul îl spun altcuiva. Asta este viața mea, ăsta sunt eu.

Comentariul meu: Nu este nimic special de ascuns. Dacă toată lumea este calmă în legătură cu a fi deschis față de ceilalți, lumea va deveni mai curată.

Ei bine, eu am mințit un pic undeva, dar asta este natura mea. Am promis ceva cuiva, dar nu mi-am ținut promisiunea. Ar putea să fie neplăcut, aș putea să mă simt inconfortabil, dar iartă-mă, fă-mi o favoare!

Remarcă: Îți poți imagina ce fel de sprijin ai doborât de la oamenii care susțin: “Eu nu mint niciodată, eu tot timpul spun adevărul. Am trăit tot timpul onest”.

Comentariul meu: Cum onest? După ce criteriu?! Dacă iei cărțile de istorie ale oricărei țări vei vedea că totul trebuie rescris. Dar cum? Printr-o altă minciună.

Toată lumea are propriul punct de vedere față de lume – cum este ea. Adică până când nu ne ridicăm deasupra egoismului noi nu avem nimic de care să ne facem griji.

La nivelul egoismului, totul este o minciună. Și nu este nimic de care să ne simțim rușinați. Cabala spune despre asta foarte simplu: “Du-te la Creatorul care m-a creat”. Ai plângeri împotriva mea? Du-te la El, El m-a creat, de aceea eu acționez în acest fel.

Și apoi apare a doua întrebare: El te-a creat în acest fel și ți-a spus să rămâi în acest fel, ori te poți schimba?! Dacă te poți schimba, atunci tu deja ar trebui să te simți rușinat de oportunitățile pe care le ai pentru a deveni o persoană responsabilă pentru tine însuti, dar tu nu le folosești. Dar chiar și în această privință sunt anumite excepții, o anumită marjă de manevră: Ei bine, ce pot face? Este mediul și așa mai departe”.

Dar totuși, cel mai important lucru este să fii onest ca să nu ne mințim pe noi înșine! Asta gradual  devine posibil. O persoană devine mai curată, mai directă. Acesta se numește “adevărul”.

Și dacă nu – să pună chip-uri oriunde. Dar asta nu este o corecție.

Ideea este că, fie că o vrem sau nu, natura, Creatorul, ne va presa în această privință. Și noi dintr-o dată ne găsim pe noi înșine cu tot felul de chip-uri, nestiind nici măcar unde și cum le-am înghițit. Le avem sub pielea noastră, așa cum spun ei și aceia care trebuie să știe totul despre noi. Aici este “fratele mai mare”, nu-ți fă griji, el știe totul.

Întrebare: Adică vom ajunge la această stare?

Răspuns: Eu cred că practic ea deja există.

Întrebare: Tu sugerezi că noi pur și simplu ne schimbăm atitudinea față de asta și atât?

Răspuns: Nu, nu este doar schimbarea atitudinii. Înseamnă să ne schimbăm pe noi înșine! Și apoi nu îmi pasă ce cred ei despre mine. Să-și bage nasul.

Este important pentru mine să mă schimb într-un asemenea fel încât fără niciun chip eu să stau gol în față Creatorului. Trebuie să o simt! Și să acționez în conformitate.

Remarcă: Dar eu tot trebuie să înțeleg că Creatorul există.

Comentariul meu: Creatorul este o forță comună a naturii care ne forțează să devenim ființe umane! Adică să acționăm nu de dragul nostru, ci de dragul tuturor.

Întrebare: Virusul care s-a răspândit acum este ca și cum ar fi un accelerator care conduce exact la această înțelegere?

Răspuns: Da. Este El cel care face prima “chipizare”.

Întrebare: Cine ne pune chip-uri? În mâinile cui mă aflu? În regulă, Creatorul – de asta tot trebuie să ne ocupăm. Dar o persoană rea care are intenții rele, care vrea să mă conducă pe mine și întreagă lume – de asta se tem oamenii.

Răspuns: Dar Creatorul stă de asemenea deasupra lui. Așa că de ce să și consider vreun fel de guvernare, pază, corp care dictează? De ce ar trebui să mă gândesc la asta? Am o conexiune cu Creatorul.

Întrebare: Tu sugerezi că o persoană trece prin autoritatea acestei lumi și imediat se schimbă în cel care conduce lumea?

Răspuns: Desigur! De ce să atârn la acest nivel? Până la urmă este o mlaștină. Încetează să le mai acorzi atenție, în asta tu ești liber.

Întrebare: Sunt liber să ignor oamenii din jurul meu?

Răspuns: Nu pe aceia din jurul tău, ci pe aceia care chipurile te controlează. Eu nici măcar nu simt că ei mă suprimă! Libertatea este o senzație interioară. De aceea eu nu simt.

Întrebare: Deci Creatorul este cel care ne pune chip-uri? El este cel care mi-a pus un chip?

Răspuns: Da. Sunt conectat cu El oricum. El este în mine, în fiecare celulă de-a mea, în nervii mei, în sentimentele mele și în mintea mea – în tot. El definește tot ce simt. El definește tot ce gândesc, toate acțiunile și deciziile mele. Eu trebuie doar să revelez asta – cum să acționez ca El să acționeze în mine.

Remarcă: Dacă este posibil, poți să oferi un sfat simplu unei persoane obișnuite despre pusul chip-urilor, pierderea libertății și despre cine o controlează.

Comentariul meu: Trăiește în liniște și caută Creatorul în tine, cum este El în tine, cum acționează El, cum lucrează și te controlează și cum ar trebui să te raportezi la El în acest lucru.

Creatorul este forța superioară, generală a naturii.

Întrebare: Și ce îmi cere?

Răspuns: Ca tu să iei în considerație că ești o mică parte a acestei forțe care are grijă de toată natura. Adică tu tratezi pe toată lumea și totul cu această conștientizare.

Întrebare: Și cum ar trebui să mă raportez la mediul meu, la aceia apropiați de mine?

Răspuns: Ca la un singur mecanism integral, general, care este benevolent cu toate părțile sale și lucrează în conformitate cu aceeași schema – iubirea pentru aproape, într-o singură direcție.

Întrebare: Și apoi nu o să-mi fie teamă de nicio chipizare?

Răspuns: Nu este înspăimântător în niciun fel.

De pe KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 4/20/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →