Comemorare sau recunoştinţă?

Întrebare: Ce simbolizeză rugăciunea pentru morţi (Kadiş)?

Răspuns: Când cineva moare, noi mulţumim Creatorului. De fapt, pentru ce? Pentru moartea cuiva drag?

Însă, noi trimitem mulţumirea la un nivel spiritual. Privim de la înălţimea spiritului, în jos către dorinţa de primire, care şi-a pierdut forma egoistă prin virtutea Luminii, a Creatorului. Până la urmă, El a făcut să se întâmple asta. Acea parte a murit şi acum, eu, pot realiza prin asta „învierea din morţi”, adică, să iau dorinţa rămasă fără intenţia egoistă şi să încep să lucrez cu ea pentru dăruire.

După moartea egoismului, adică a dorinţei de primire, numai „corpul” dorinţei rămâne. Ea se descompune, şi astfel eu pot lucra cu ea. De aceea, eu am primit o mare cantitate de ajutor de Sus, şi eu îi mulţumesc Creatorului pentru asta. Acestea nu sunt simple cuvinte, ci sentimentul care izbucneşte afară dintr-un om când dorinţa lui egoistă moare, în sfârşit.

Kadiş-ul ni se pare contradictoriu în actuala noastră înţelegere egoistă. De fapt, toate rugăciunile noastre, perceptele şi ritualurile, nu corespund legilor vieţii noastre. Toate absolut, sunt ilogice, iraţionale în ochii noştri fiindcă sunt proiecţia legilor spirituale.

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: