Întrebare: În perioada ei, Uniunea Sovietică a fost o încercare de a construi o societate comunistă, o societate cu oportunitate egală. De ce omenirea nu a învățat nimic din asta? De ce s-a transformat într-o astfel de tragedie?

Răspuns: Eu nu aș spune că ce au vrut ei să construiască în Uniunea Sovietică, era comunismul. A fost o dictatură. Imperiul rus era o societate feudala în care populația era ignorată predominant. Țăranii se limitau doar pământului lor.

Dar, în scrierile lui, Marx a indicat faptul că înainte de a stabili comunismul, trebuie să trecem prin anumite evoluții sociale. Până la urmă, o societate comunistă, mai întâi și întâi, este o societate în care fiecare în conștiință lui, consideră că oricine este conectat că o singură familie, deasupra egoului sau, și fiecare se simte că fiind parte din ceilalți. Asta cere unei persoane să înțeleagă complet natura sa, și scopul pe care noi trebuie să îl atingem.

Omul modern este o antiteză a societății viitoare. El este complet împotrivă conexiunii cu alții. El vrea să se gândească și să aibă numai grijă lui. El se are pe el și pe familia lui, și restul nu contează deloc pentru el, și deodată, ei îi spun: „Tu trebuie să înțelegi și să simți că ești o singură, întreagă unitate cu ceilalți!” Adică, el trebuie să înțeleagă că, ținând cont de legile naturii, noi trebuie să ajungem în starea în care suntem o singură familie, chiar și mai mult, pentru că această familie este doar o conexiune fizică între oameni, iar aici este vorba de conexiunea noastră interioară, nu la nivel fizic, ci la nivelul unei consolidări interioare, în care fiecare se simte „noi”, și nu „eu”.

Noi suntem precum un singur, complet întreg. Cu alte cuvinte, asta cere o transformare interioară a omului, și a felului cum vede el lumea, ceea ce este imposibil de implementat într-o scurtă perioadă de timp, nici prin forță și nici prin convingere. Asta cere un lung proces de educație. Noi știm că educația corectă a copilului, cere minim 25 de ani, de la naștere până când ieșim afară să cunoaștem viața. Despre ce fel de educație este posibil să vorbim în Rusia, când comunismul a fost introdus, aparent, prin metode violențe, prin revoluție, prin luptă civilă dintre diferite straturi ale populației? La sfârșit, totul s-a transformat în teroare, o putere teribilă, și o contra revoluție. Nu a fost niciun socialism sau comunism acolo.

Întrebare: Cu toate acestea, pentru primii revoluționari, erau doar gânduri pure și idei înalte.

Răspuns: Fără îndoială, oamenii erau gata să se sacrifice. Când eu eram încă un student în Leningrad, am închiriat o cameră de la o femeie în vârstă, o revoluționară. Ea mi-a spus cum a stat și a tremurat în frigul crunt, împărțind fursecuri soldațiilor care se duceau pe front, și, deși îi era foame și ei, nu a avut nici măcar un singur gând să ia un fursec pentru ea. Oamenii nu s-au gândit la ei înșiși, idealul lor era revoluția care mai târziu a început să își devore adepții, și acesta este un proces natural. Idealurile duc înainte lumea noastră egoistă, dar, după aceea vine un val diferit, absolut pragmatic, care începe să zdrobească aceste idealuri sub el, și care acționează conform legilor egoiste obișnuite.

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala | Add Comment →