Întrebare: Ce simbolizează percepţia realităţii în forma „Israel, Tora şi Creatorul sunt una”?

Răspuns: Percepţia „Israel, Tora şi Creatorul sunt una” este singura realitate adevărată care există. Noi, pe de altă parte, suntem într-o stare de ascundere imaginară, în „lumi”, adică în ascunderi care există numai privitor la noi, astfel încât să ne corectăm.

Gazda care este în faţa oaspetului îi acceptă acestuia dorinţa şi crează o ascundere între ei, astfel încât oaspetele să nu îi simtă faptele bune. Asta pentru că acest dar paralizează oaspetele! Oaspetele vrea să fie la fel ca gazda, dar el nu poate face nimic atâta timp cât gazda îl umple cu tot ceea ce este bun.

Sub aceste condiţii, oaspetele nu îi poate spune gazdei că o iubeşte şi că vrea să îi dăruiască şi el. Chiar dacă spune aceste cuvinte, acestea vor fi spuse doar ca gratitudine faţă de gazdă, pentru bunătatea ei faţă de oaspete. Nu aşa este testată iubirea. Iubirea este testată atunci când eşti gata să dai tot ceea ce ai! Atunci este evident că iubeşti şi că dăruieşti.

Aşadar, oaspetele cade de acord cu gazda că ar trebui să aibă condiţii corecte pentru a-şi exprima atitudinea. Altfel, oaspetele nu are de ce să primească bunătăţile de la gazdă şi ar experimenta numai durere. În loc să se bucure de mâncarea pe care i-a preparat-o gazda, se va tortura singur.

Asta aduce o mare durere oaspetelui, care este gată să îşi restricţioneze dorinţa (prima restricţie). Mai târziu, se dezvoltă un sistem care îi permite oaspetelui să se corecteze el însuşi. Este ca şi cum s-a aruncat departe de gazdă în celălalt capăt al creaţiei, al realităţii, ca şi cum a căzut de pe un pisc în abis.

Dar este fericit, pentru că în cădere, începe să descopere cine este. Înainte era dizolvat în Lumina Superioară care avea grijă de tot şi acoperea totul. Lumina umplea dorinţa de a primi iar dorinţa nici măcar nu înţelegea ce este ea de fapt. Aşa se simte un om care are un patron important şi influent, nu se poate gândi deloc la el însuşi şi astfel începe să se piardă.

Dar fiinţa creată care este aruncată departe de Creator, în celălalt capăt al creaţiei, poate verifica acum dacă dorinţa sa a fost reală în Lumea Ein Sof şi dacă poate face totul pentru gazdă, aşa cum face gazda pentru ea. Poate cu adevărat oaspetele să faca asta şi o face? Aici este locul unde începe munca lui.

Mai întâi, este o perioadă lungă de pregătire, mii de ani din istoria noastră, timp în care nici măcar nu putem considera că am existat în ceea ce priveşte lumea spirituală. Pentru moment, acesta este singurul proces care are loc înăuntrul nostru, ca un vis. Ca într-un vis, 50 de ani din viaţa noastră trec în cinci minute. La fel este şi cu noi, când intrăm în realitatea spirituală, pe scara spiritulă, ne uităm înapoi şi întregul drum pe care l-am făcut în viaţa noastră pare foarte scurt, ca un episod de cel mult două zile. Scara evenimentelor se schimbă total.

După ce oaspetele îşi restricţionează dorinţa, poate acum să înceapă să lucreze şi să se adapteze gazdei. Este gata să primească de la gazdă, în măsura în care prin asta poate să îi dăruiască. Este gata să fie în întuneric şi să primească întunericul ca Lumină. Asta înseamnă că nu simte gustul şi împlinirea gazdei pentru propria plăcere. Primeşte această împlinire numai pentru a-i dărui şi a-i aduce mulţumire gazdei.