Congresul care nu se termină niciodată

Întrebare: După congres, de ce nu a existat sentimentul că s-a terminat şi ne-am întors acasă liniştiţi?

Răspuns: Adevărat, nu a existat sentimentul că s-a terminat congresul şi, de aceea, este foarte important pentru voi să vă menţineţi în această stare. Trebuie să ne amintim starea care era acolo şi să luptăm pentru a o păstra. Dar nu pentru că ne-am simţit bine în ea, ci pentru că nu dorim să pierdem senzaţia de dăruire în raport cu ceilalţi, pe care am obţinut-o.

Noi dorim să rămânem în aceeaşi stare. Dorim să distingem, în mod clar: o senzaţie plăcută sau sentimentul de apartenenţă la un tot unitar. Diferenţa este enormă! Nu mă neliniştesc dacă am o impresie plăcută sau nu. Nu vreau să depind de sentimentele mele, ci să rămân doar în dăruire, în dăruire şi apartenenţă; de a înota în acest curent unic, indiferent unde mă duce, ca şi în curentul vieţii.

Nimic altceva nu este necesar! Este suficient să păstrăm acest sentiment de apartenenţă la grupul mondial unit, la vasul comun. Acest sentiment de apartenenţă trebuie să fie resimţit în interiorul nostru, astfel că perturbaţiile nu ne pot separa. Acest lucru va păstra legătura.

Dacă aceste concepte sunt imprimate în voi, „scrisorile de lucru”, vom fi în măsură să dezvăluim acest subiect mai profund, la un nivel intern.

Şi nu contează aici, în ce grup este o persoană, în ce loc, în ce oraş. Corecţia trebuie să fie făcută aici, la fel de bine, deci nu există un sentiment de diferenţă.

Sugerez să deschidem o pagină de internet numită „congresul care nu se termină niciodată”, în care toată lumea va fi în măsură să împărtăşească, pe scurt, impresiile sale şi să le sprijine pe altele, să publice fragmente din articole şi clipuri. Toată lumea poate vizita această pagină, o dată sau de două ori pe zi, timp de cinci minute, şi să verifice dacă este în acelaşi sentiment de unitate. Astfel, noi ne vom susţine reciproc să simţim apartenenţa la voinţa comună, starea de unitate, în care putem să rămânem o lungă perioadă de timp.

Noi l-am prins bine, de aceea nu avem sentimentul că ne despărţim. Noi am plecat fără rămas bun şi fără lacrimi, şi asta-i foarte bine. Separarea pe plan fizic nu este importantă pentru această conexiune spirituală pe care toată lumea a realizat-o şi deci, nu simţim în interior că am plecat. Acest lucru este foarte important.

 

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: