Contact Cu Viitorul

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar”, paragraful 15: Cand examinati cele trei stari, veti constatata ca persoana are nevoie de una in asa fel incat, daca de exemplu una ar fi anulata si celelalte vor fi anulate de asemenea.

Daca, de exemplu, starea trei- conversia de la forma primirii la forma daruirii- nu s-a materializat, atunci cu siguranta, acea prima stare din Ein Sof nu va putea niciodata sa apara.

Asta pentru ca perfectiunea s- a materializat acolo doar pentru ca starea trei era deja acolo, asa cume este si in prezent. Si toata perfectiunea care a fost imaginata in acea stare este ca o reflectie din viitor in prezent. Insa daca viitorul ar putea fi anulat, nu ar exista nici un prezent. Astfel, starea trei a necesitat existenta primei.

Intregul plan, inclusiv partea initiala, de mjloc si cea finala nu ar exista fara forma viitoare. Se spune: „Sfarsitul actiunii este gandul initial”, ceea ce este adevarat pentru orice plan si orice actiune- forma viitoare este obligatorie si in sine determina toate detaliile.

Inceputul este doar punctul fiintei create, care este separat de Creator. In forma viitoare, fiinta creata ar trebui sa fie ca si Creatorul, atunci cand se ridica la nivelul Adam, nivelul „uman”, rezulta din lumea Domeh (similar). Ceea ce determina procesul: de la inceput pana la sfarsit, noi trebuie sa incepem dezvoltarea noastra de la sfarsit la inceput. Ceea ce inseamna ca „sfaristul actiuni sta in gandul initial”. O „actiune” este deja sfarsitul sau, forma finala si completa, de la care noi stim cum sa abordam lucrurile. Este singura modalitate prin caree munca spirituala are loc.

In lumea noastra noi presupunem ca actionam diferit, dar nu este asa. Doar pare asa deoarece jumatate din actiunile si gandurile noastre sunt ascunse. Pare ca ceva nou se intampla, ca fac ceva, dar de fapt nu vad ce se intampla in spatele scenei unde totul este aranjat pentru mine, unde forma viitoare determina forma curenta din care se presupune ca apare.

Pare ca si cum as trece prin acelasi proces de dezvoltare si pare ca o pot influenta conform dorintei si planulul meu si sa ascult dorinta celor din jurul meu. Intre timp, eu pur si simplu nu vad ca totul este predeterminat si programat.

Forma viitoare determina acolo totul si tot ce va fi acolo, si doar atitudinea influenteaza sentimentele, maniera in care noi acceptam ce se intampla.

Deci nu trebuie sa ne gandim deloc la actiuni in sine. Intentia este actiunea. Atitudinea noastra fata de ceea ce se intampla este elementul nou pe are il putem adauga conform principiului „Aceia care m-au inconjurat si in fata si in spate.” Creatorul tine totul in mainile Sale si tot ceea ce fiintele create trebuie sa faca este sa schimbe perceptia realitatii, ca si cum o accepta si el ca fiind buna, in echivalenta de forma, sau in forma suferintei.

Intrebare: Cum se poate ca, desi faza finala exist deja, noi trebuie totusi sa facem eforturi?

Raspuns: Eforturile noastre independente sunt necesare pentru ca sa vrem sa ne formam noi valori interioare pentru noua perceptie. Daca va pierdeti energia pentru a schimba lumea, inseamna ca sunteti nesabuiti. Nu trebuie sa schimbati lumea in prezent ci in viitor. Animalele fac instinctiv asta, iar omul isi dezvolta aceasta abilitate atunci cand coboara din copac.

In fond, este imposibil sa avansam fara sa cunoastem viitorul. Credintele paganilor antici doreau doar sa se conecteze cu viitorul. Astazi noi pur si simplu nu le mai intelegem obiceiurile, dansurile, ritualurile si chiar artele martiale nu aveau ca scop sa dauneze cuiva ci doar sa „blocheze” viitorul deasupra noastra.

Omul s-a confruntat intotdeauna cu problema cunoasterii viitorului si simtirii lui. Daca trag cu sageata din arc, de exemplu, trebuie doar sa prind momentul in care pur si simplu ating tinta, simt momentul viitor in care sageata isi atinge tinta. Este suficient. Aceasta se numeste „a trai in viitor”, a fi in contact cu el. Apoi, prin acel sentiment, imi pot aranja actiunile in calea catre el.

Insa noi nu ne-am dezvoltat in aceasta directie de ceva timp deoarece egoul crescand a fost deprivat de percepria naturala care ne-a fost implementata si noi am pierdut contactul cu aceasta.

Daca nu cunosc forma viitoare si nu ma conectez cu el, nu actionez; este un semn ca dorinta mea nu este inca, clarificata. Deci nu trebuie sa plangem- trebuie sa ne indreptam toate actiunile catre conexiunea cu viitorul.

Viitorul nostru este atributul daruirii si eu trebuie sa il exprim prin diferite forme. Cand imi este clar cum trebuie sa imi determin viitorul, cer corectia sa si apoi il descopar.

In consecinta, si acum, daca imi imaginez corect grupul, el imi arata viitorul in care sunt total conectat cu el in toate atributele sale. Acesta este primul nivel spiritual. La urmatorul nivel mi se da o dorinta egoista si mai mare, ma voi indeparta iar de prieteni, voi incepe sa nu ii mai respect si sa ii urasc mai mult pentru a ma reuni apoi cu ei dupa ce depasesc aceste intreruperi. Procesul continua pana cand devenim ca elevii lui Rabi Shimon, uniti deasupra cuptorului de ura.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 7/1/12, Introducere la Cartea Zohar”

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: