Întrebare: Atingi probleme foarte mari atunci când vorbesti despre munca cu mediul.

Răspuns: Nu vorbesc despre toate marile probleme deloc. Eu vorbesc despre realizarea imediată, despre ceea ce trebuie să se întâmple între noi. Nu este mai presus de noi, ci la nivelul ochilor nostii, la nivelul inimilor noastre.

Întrebare: Dar nu lucrez cu mine insumi în mod artificial?

Răspuns: Desigur, în mod artificial. Noi recunoaştem şi admitem ipocrizia noastra. Da, ne jucam,“mintim” pe faţa.

De exemplu, chiar acum, nepotul meu este ocupat cu un camion de gunoi de jucărie. El caută gunoi în jurul casei ca să-l pună în camion. Este aceasta un joc? Dacă el ar fi capabil să-l explice pentru tine, ai intelege ca aceasta este viata. Cu toate acestea, voi, adulti, va jucati cu jucariile voastre. El vede în felul acesta; noi vedem in sens opus. Acestea sunt două niveluri, şi nu puteti face nimic in legatura cu asta.

Deci, ştiu că sunt scufundat în dorinţa egoista, că-l urăsc pe aproapele meu şi ca ma gandesc doar la mine insumi. Nimic altceva nu ma intereseaza, şi am venit la grup pentru a primi chiar mai mult pentru că nu mai primesc satisfacţie de la niciunul dintre lucrurile pe care le-am avut anterior.

Vecinii mei sunt mulţumiţi cu situaţia lor şi se uita la mine ca şi cum aş fi nebun: „Ce vrea de la viata?” Cu toate acestea, nu este suficient pentru mine şi de aceea mă aflu aici.

Zi după zi, continui sa descopar ura şi dispreţul pentru toată lumea. Nu am nevoie de nimeni şi nimeni nu conteaza pentru mine, decat dragul de mine. Sunt conştient de toate acestea, dar în acelaşi timp, ştiu că ridicandu-ma la un grad mai mare înseamnă să ies din mine, din dorinţa mea, din gândurile mele, spre ceva complet diferit. Vreau să ma nasc din nou.

Deci, ma joc la nivelul meu, în egoismul meu, ca şi cum aş fi deja la un grad mai mare. Desigur, toate acestea sunt un pretins joc. Totul este o minciună, dar este o minciună utila. Nu am altă posibilitate să ma dezvolt, dacă nu joc un joc despre ceva ce vreau să ating.

Aceasta este ceea ce fac copii, plantele si animalele. Aceasta este condiţia care opereaza in toata natura. Fiecare element care vrea să se dezvolte în consumul şi emisiile de oarecare materie se transformă într-o anumită imagine, un model a ceea ce aspiră. Acesta trebuie să depună eforturi pentru forma sa viitoare.

Apoi, Lumina superioara vine. Când dezvoltarea este cauzata de natura, se petrece în mod automat. Plantele şi animalele nu ştiu cum se dezvolta si totusi Lumina, de asemenea, opereaza pe nivelurile mineral, vegetativ şi animal.

Nu există nici o altă forţă, dar trebuie să evocam aceasta Lumina cu toata forta noastra, cu inteligenta noastră, cu analiza noastră, cu estimările noastre, cu înţelegerea noastră şi cu seriozitatea noastra. Nu numai că trebuie să fim prezenti în această creaţie, noi trebuie s-o controlam.

Acesta este cu adevărat un joc. Este scris că Creatorul se joacă cu leviatanul. El de fapt se joaca. Orice modificări care apar atunci când ceva sau cineva merge de la un grad la altul sunt un joc. La urma urmei, le evocam printr-un joc despre ceva ce încă nu am atins sau dobândit, ceva in care încă nu ne-am transformat. Acesta este un lucru foarte serios.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/15/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →