Comentariu: La 19 octombrie 1914 a început Prima Bătălie de la Ypres. Bătălia de o lună a marcat prima dintre cele trei bătălii distructive și brutale din timpul Primului Război Mondial pe Salientul belgian Ypres. Peste 200.000 de vieți au fost pierdute de ambele părți. Aproximativ o lună mai târziu, în tranșeele din Flandra, ceea ce este cunoscut sub numele de Armistițiul de Crăciun a avut loc pe două treimi din linia de 4 mile.

„Primele semne că se întâmplă ceva ciudat au avut loc în Ajunul Crăciunului. La 8:30 p.m. un ofițer al Puştile Irlandeze Regale a raportat la cartierul general: „Germanii și-au luminat tranșeele, cântă cântece și ne urează un Crăciun fericit. Se fac schimb de complimente, dar totuși îmi iau toate măsurile de precauție militare.” Mai departe, cele două părți s-au sunat reciproc cu colinde – „Noaptea tăcută” germană fiind întâlnită cu un cor britanic din „Primul Noel” – și cercetașii s-au întâlnit, cu prudență, în țara nimănui, a deșeurilor aruncate de obuzele dintre tranșee. Jurnalul de război al Gărzilor Scoțiene consemnează că un anume soldat Murker „a întâlnit o patrulă germană și i s-a dat un pahar de whisky și niște trabucuri, iar un mesaj a fost trimis înapoi în care spunea că dacă nu tragem în ei, nu vor trage. în noi.’

„Aceeași înțelegere de bază pare să fi apărut spontan în alte locuri. Pentru un alt soldat britanic, soldatul Frederick Heath, armistițiul a început târziu în aceeași noapte, când „întregului șir al nostru de tranșee de acolo ne-a ajuns la urechi un salut unic în război: „Soldat englez, soldat englez, un Crăciun fericit, un Crăciun fericit! Apoi, așa cum a scris Heath într-o scrisoare acasă, vocile au adăugat:

‘Ieși afară, soldat englez; vino aici la noi.” Pentru puțin timp am fost precauți și nici nu am răspuns. Ofițerii, temându-se de trădare, le-au ordonat oamenilor să tacă. Dar în sus și în jos, se auzeau bărbații răspunzând la acea felicitare de Crăciun din partea inamicului. Cum am putea rezista să ne urăm un Crăciun Fericit unul altuia, chiar dacă s-ar putea să ne înfruntăm imediat după aceea? Așa că am continuat o conversație cu nemții, în tot acest timp cu mâinile pregătite pe puști. Sânge și pace, vrăjmășie și fraternitate – cel mai uimitor paradox al războiului. Noaptea a continuat până în zori — o noapte ușurată de cântecele din tranșeele germane, de tonalităţi de armonice și de râsetele noastre ample și de colinde de Crăciun. Nu s-a tras niciun foc.

(Smithsonian Magazine, 23 decembrie 2011, „Povestea armistițiului de Crăciun din Primul Război Mondial”)

În 2014, acolo a fost ridicat un monument – o minge de fotbal. Un meci de fotbal s-a jucat în țara nimănui, între tranșeele aliate și cele germane.

Patru luni mai târziu, în aceeași zonă, germanii au lansat a doua bătălie de la Ypres și au introdus o ofensivă cu gaze otrăvitoare.

Totuși, în acel moment de Crăciun, ar fi putut opri războiul dacă toată linia frontului ar fi fost conștientă – dacă toată lumea ar fi aflat și ar fi mers la aceeași întâlnire în același mod. Întrebarea este foarte oportună și presantă. Era cu adevărat posibil să oprim războiul de jos?

Răspunsul meu: Dacă soldații ar fi vrut, bineînțeles că ar fi putut. Ce ar fi făcut acei generali?

Comentariu: Este uimitor. Pe atunci, chiar ucideau: cu baionetele, se luptau corp la corp. Înseamnă că vezi sângele. Nu doar tragi cu arme și rachete. Îi vezi și-i urăști și totuși ești de acord să fraternizezi. Înseamnă că se poate!

Răspunsul meu: Asta este sigur! Fără îndoială, este posibil să răsturnăm totul, chiar și cea mai mare ură într-o secundă.

Întrebare: Trebuie să existe vreun eveniment care să-i unească pe toți? Ce ar trebui să se întâmple?

Răspuns: Nu ar trebui să se întâmple nimic. Este ca şi când s-ar întâmpla când continui să te lupți cu cineva și dintr-o dată — iată! — ura dispare, rațiunea dispare și în general, totul dispare.

Întrebare: De unde vine asta? Ce fel de miracol este acesta?

Răspuns: Pur și simplu, suntem controlați în acest fel.

Nici iubirea, nici ura nu au niciun sens. Iubirea la fel. Nu există nicio diferență între ele!

Întrebare: Vreţi să spuneţi că există aceeași explozie de emoții? Plus sau minus?

Răspuns: Desigur. Dintr-o dată, nu știi ce să faci, de ce l-ai iubit, de ce nu l-ai iubit, iar acum nu mai este nimic! Nu a mai ramas nimic.

Întrebare: Cu siguranță nu a mai rămas nimic. Toate cuplurile care divorțează își spun unul altuia: „De ce te-am iubit?” Totuși, erau atât de îndrăgostiți!

Dar oricum, ajutaţi-ne să rezolvăm asta. Ce fel de muncă este aceasta – de sus?

Răspuns: Putem rezolva acest lucru numai prin credință mai presus de rațiune. Când ne conectăm unul cu celălalt, nu conform sentimentelor noastre ci conform ideilor noastre. Asta este tot.

Există o singură idee – apropiere, coeziune, conexiune și unificare până la a fi nedespărțiți și aș spune chiar adeziune.

Întrebare: Aceasta este starea în care ar trebui să ne aflăm? Care este rădăcina acestui lucru?

Răspuns: Rădăcina acestuia este rădăcina superioară. Faptul că venim din aceeași rădăcină superioară și prin urmare, trebuie să ajungem în această stare.

Întrebare: Această singură rădăcină este baza întregii omeniri?

Răspuns: Numai Creatorul.. Întrucât El este Unul, Unic și Unificat, El ne obligă să venim la El. Prin toate mijloacele posibile. Fie prin suferință, fie printr-un mic efort.

Întrebare: Cum ajungem la această rădăcină?

Răspuns: Trebuie să fim convinși că orice altceva este împotriva unității, este opusul acesteia, adică prostia absolută și că nu putem ajunge la nimic bun dacă suntem opusul Creatorului.

Întrebare: Cum rămâne cu acele explozii aleatorii ale rațiunii?

Răspuns: S-au întâmplat în război, în multe locuri. Dar ce poți face? Așa sunt oamenii.

Întrebare: Ce ne indică ele, aceste ascensiuni ale rațiunii?

Răspuns: Aș spune că aici, desigur, ar fi fost necesar să se joace altfel. Dar înaltul comandament militar și alții trebuiau să o facă.

Întrebare: Deci, a trebuit să continue acest flash mob?

Răspuns: Să se alăture lui și să pună capăt războiului.

Comentariu: Dar acest lucru este împotriva oricărei comenzi militare.

Răspunsul meu: Fireşte!

Comentariu: Adică într-un fel sau altul războiul se termină de sus. Adică nu de Sus, ci de sus.

Răspunsul meu: Războiul, de fapt se termină de Sus.

Întrebare: Cum putem implora să punem capăt războiului de Sus?

Răspuns: Dându-ne seama că înțelegem de ce avem nevoie. O recunoaștem și este suficient.

Întrebare: Dar ce fel de recunoaștere este asta?

Răspuns: Că suferința prin care am trecut ne este suficientă pentru astăzi și promitem că vom fi buni.

Desigur, acest lucru nu va dura mult timp. Apoi se va întâmpla din nou.

Întrebare: Este acesta un tratat de pace cu Creatorul sau un tratat de pace unul cu celălalt?

Răspuns: Este un tratat de pace între noi.

Întrebare: Acesta este singurul lucru care există?

Răspuns: Cred că ne îndreptăm spre asta cumva.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 15.12.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →