O persoană îndură suferințe și mulți ani caută sensul vieții. Toate acestea se acumulează gradual în el într-un sistem, o dorință, un dor, o tensiune internă, care crează un sentiment că el trebuie să-și descopere existența spirituală.

Când ajunge la un astfel de moment în viață, este adus la înțeleciunea Cabalei, la înțelepciunea descoperirii Creatorului omului în lumea noastră și asta este sufletul.

Omul înțelege că, deodată, a găsit o metodă minunată, o veche înțelepciune de acum 6000 de ani. Studiind această metodă, el vede că tot ceea ce spune este adevărat. Îi îmbrăcă dorințele prin care el dorește să-și descopere sufletul, Creatorul.

Apoi el învață cum se face. El clarifica lucrurile treptat și află că un suflet se referă la construirea unei dorințe de a dărui și a-i iubi pe alții, străini, inclusiv pe Creator, într-un mod total ne-egoistic, adică fără a primi vreoo recompensă externă pentru el însuși, luâd și dând totul în afară, neștiind cui, pentru ce sau în ce fel, dar fără a primi nici un fel de plăcere din asta.

Întrebare: Asta este ceea ce le spuneți studenților care sunt începători?

Răspuns: Le spun adevărul. Începătorii nu au unde să fugă. Creatorul îi va aduce în continuare. Planul lui este predeterminat.

Deși se spune: “ Nu pune obstacole în față orbului”, eu nu consider că ceea ce spun este un obstacol, pentru că toate fricile pe care le vor întâlni pe parcurs, vor fi uitate. Ei vor dori să avanseze așa de mult încât vor sări peste ele.

Dacă o persoană ia lucrurile în serios, este plin de gânduri cum ar fi: “Oricum nu am nimic în această viață; Nu vreau să trăiesc ca un animal; chiar nu contează dacă viața mea se sfârșește acum sau în 20-30 de ani; Vreau să dau totul, că să găsesc totul”.

Întrebare: Descoperirea este considerată pentru o persoană atunci când înțelege că sufletul său este în calitatea de dăruire, pe care o obține nu prin a se gândi la el însuși, ci la alții?

Răspuns: La început, o persoană nu înțelege asta. Numai atunci când începe să pătrundă în metodă și se apropie de o stare unde vede la ce grad este totul imaginar și imposibil de îndeplinit. Pentru el, dorința de a dărui și de a iubi pe cineva, pur și simplu, nu există. Când se examinează pe el însuși, vede ce este pregătit pentru orice, dar nu asta. Asta este, de fapt, ceea ce îl convinge că iubirea și dăruirea sunt calea cea dreaptă.

Dar cum obții asta? Aici el descopră că asta este obținută prin ajutorul grupului și al acțiunilor speciale din grup, atunci când el iese în afara lui însuși, gradual. În funcție de eforturile lui, el începe să primească ajutor de sus și, tot gradual, realizează cât de important și necesar este și cât de mult asta este singurul lucrul care poate fi în viața noastră, pentru că orice altceva este programat.

De aceea, o persoană avansează gradual prin experimentarea diferitelor restricții și presiuni. Dar, e deja clar pentru el că este singurul mod și că este treaba lui dacă dorește s-o urmeze sau nu.

Practic, toate acțiunile nostre să obținem sufletul vin să trezească și să cheme forța care mă va rupe de mine însumi, spre mediu înconjurător, în cerc, în grupul de „zece”, în care mă voi dizolva. Apoi, întâlnirea cu Creatorul va avea loc în „centrul” grupul de zece prieteni.

Zecele sunt zece oameni care au decis să iasă total din ego-ul   lor, să-l aruce peste granițele cercului și să aspire să fie în centrul cercului, într-un loc unde ei aduc numai apirația și dorința pentru Creator.

Întrebare: Și ce face zecele femeilor?

Răspuns: Același lucru, dar femeile trebuie să găsească în ele zece bărbați, pentru că dorința pentru Creator este numită masculină. Vom înțelege asta mai târziu. Cu toate astea, referitor la Creator, noi toți suntem femei.

Din emisiunea de pe KabTV “O discutie despre suflet” 3/30/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →