Daruire: Totul sau Nimic

Baal HaSulam , „Introducere in studiul celor zece Sfirot”, articolul 130:

Ei, cei care sunt daruiti cu senzatia Providentei Sale in forma primei dezvaluiri a fetei, numita „pocainta din frica”, sunt considerati de mijloc. Asta deoarece emotiile lor sunt impartite in 2 parti, numite „2 cupe ale scarii”. Inca dinainte de a li se acorda pocainta de mai sus, toti raman sa studieze si sunt numiti „o scara pacatului”. Iar scara meritelor este stabilita si garantata lor din momentul pocaintei incolo, momentul pocaintei  sta „intre” merit si pacat si prin urmare ei sunt numiti „de mijloc”.

Nu este vorba despre perioade de timp ci despre realitatea prezenta. Atingand acest nivel, o persoana descopera in prezentul sau insusiri care sunt partial pacatoase si partial merituoase. Cu alte cuvinte, inca sunt parti necorectate dar si parti corectate in el. Criteriul aici, binenteles, este conexiunea cu altii si cu Creatorul. In acelasi timp, o persoana este scufundata in starea Hafetz Hesed: nu poate face nimic rau altora, dar de asemenea inca nu a facut niciun bine altora. Deci, e ca si cand in mijlocul vietii, a neutralizat raul din ea, dar nu l-a transformat in bunatate inca.

Intrebare: Putem sa ne stabilim ca si scop al nostru, aceasta stare „intermediara”?

Raspuns: De ce sa ne oprim la mijloc? Ar trebui sa va imaginati starea de completa indreptare. Daca cereti ceva, cereti maximum: finalul corectiei. Daca vreti sa va regasiti la finalul corectiei, veti reusi doar sa treceti la nivelul urmator. Asta , pentru ca momentan nu va puteti imagina  mai mult decat reversul ei corupt. Aceasta este limita imaginatiei voastre pentru ca nu aveti un alt model. Prin urmare, dati-i drumul, doriti-va maximum de daruire si astfel veti obtine o minima similaritate cu AHP a unui nivel superior.

Dar daca cereti doar jumatate, asta nu e daruire ci un lucru marunt. In daruire nu exista calcul pentru parte din intreg. In daruire cautati ce altceva mai puteti adauga, cum sa va angajati cu tot ce puteti.

In acest sens legile spirituale sunt simple, tanjesc dupa corectia finala si vreau ca toate dorintele si gandurile mele sa se indrepte spre daruire asupra celorlati. Asta cer. Nu pot exista jumatati de drum in calitatea daruirii. Cerand jumatate, eu imi fac un calcul egoist, iar asta nu mai este daruire. La urma urmei, la fel de bine, un mic, secret beneficiu personal este necesar prezent  in „jumatatea altruista”.

Este imposibil sa limitezi, delimitezi daruirea. De aceea traseul ar trebui intotdeauna directionat spre tinta finala si nu spre faze intermediare.

In tot ceea ce facem, din lumea aceasta spre lumea Infinitului, sunt 10 Sefirot complete, dar in forme minimalizate. Ne aflam intr-o imagine holografica, in care fiecare particica contine intregul. Din acest motiv, un calcul partial este inadecvat aici. Va trebui sa faceti tot ceea ce va sta in putere, tot ceea ce depinde de voi si apoi de abea veti atinge nivelul urmator.

Acum dati fata cu AHP a nivelului superior si asta este singurul lucru pe care vi-l puteti imagina ca ceva infinit. E la fel ca si cu copii mici care nu au un adult de la care sa ia exemplu. Un copil de 5 ani se uita la unul de 8 ani ca la un „Dumnezeu” si vrea sa fie ca si el. Este ceva de care se poate „agata”, cu care sa rezoneze. Rabash dadea acelasi exemplu cu fata care este mai interesata sa se joace cu o papusa decat cu un bebelus real.

Deci, nu incercati sa minimalizati scopul spre dimensiuni „äcceptabile”. Chiar daca tintiti catre maximum, abia veti atinge nivelul superior.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 01.04.2012, „Introducere in cele 10 Sefirot”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: