Întrebare: Este foarte dificil pentru noi să suportam moartea rudelor. Cum se raporteză la acest lucru oamenii care sunt implicați in dezvoltarea spirituală?

Răspuns: La scurt timp după ce am început să studiez cu profesorul meu, s-a întâmplat ca a murit mama a trei dintre elevii săi. M-am dus pentru a-mi exprima condoleanțele și am fost foarte surprins să văd că s-au comportat ca și mai înainte, vorbind calm unii cu alții.

Cu timpul, am înțeles că aceasta este exact atitudinea pe care ar trebui să o avem raportată la moarte.

De ce percepem într-un mod aşa de special existenţa aceata temporală, neînsemnată, nesemnificativă, care se axează numai pe scăparea de suferinţa? Ce este asta?

La urma urmei, această viață este îndreptată numai înspre încercările de a ne plasa într-o situație mult mai confortabila in fiecare moment, de a suferi mai puțin. Asa este viata! De ce ar trebui să fie tristeţe dacă oamenii se îndepărtează de aceasta?

Există o anumita teama animalica de a pierde chiar și această infima viață, chiar dacă în conformitate cu înțelepciunea Cabalei nu este numita chiar viața; este un fel de iluzie interioara!

Am fost creaţi inițial pentru a începe de la această stare, pentru a căuta adevăratul sens al existenţei. Dacă o persoană nu utilizează oportunitățile care ii sunt date în această lume, pentru a ajunge la o stare mai mare și pentru a continua viața de acolo, atunci nu este nimic de făcut. Natural, acest lucru va continua până când toţi vom ajunge să simţim lumea superioară.

Din Lectia de Cabala în limba rusă 11/1/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →