De ce ne pedepseşte natura? Partea 3

Întrebare: Astăzi „ingineria climei” se dezvoltă rapid. Asta înseamnă că în loc să luptăm pentru conservarea mediului, oamenii încearcă să intervină în procesele naturale şi, cu ajutorul tehnologiilor avansate, să controleze clima, să răcească globul, să schimbe structura atmosferei şi starea oceanelor şi aşa mai departe.

Oamenii încearcă să restaureze echilibrul în natură cu ajutorul tehnologiei moderne. Este acest lucru bun pentru omenire sau, din contră, este acest lucru un mare pericol?

Răspuns: Desigur, noi trebuie să plătim în modul acesta faţă de reacţia noastră greşită, construind case rezistente la cutremure şi să ne protejăm de loviturile naturii. Totuşi, acest lucru nu va ajuta, deoarece noi înşine evocăm aceste dezastre naturale prin comportamentul nostru greşit.

Noi trebuie să înţelegem că gândurile şi dorinţele unei persoane sunt la cel mai înalt nivel al forţelor care există în univers. Aşadar, numai cu gândurile, dorinţele şi intenţiile noastre noi cauzăm naturii cea mai mare pagubă.

Omul este purtătorul forţelor negative din natură, deoarece este ghidat numai de forţa primirii. Aşadar, avem nevoie să ne echilibrăm pe noi înşine cu forţa dăruirii. Într-un mod natural, fiecare persoană acţionează în societate încercând să primească totul pentru ea însăşi. Totuşi, în conformitate cu asta, noi trebuie să dezvoltăm în noi o abilitate de a da. Apoi echilibrul va fi stabilit între noi, iar din omenire se va împrăştia şi la restul naturii.

Întrebare: să spunem că începem să ne tratăm bine între noi şi că va exista iubire şi dăruire, o armonie completă între oameni şi între toate naţiunile, dar cum va opri acest lucru erupţia vulcanilor şi uraganele?

Răspuns: Gândurile şi dorinţele noastre sunt de asemenea forţele naturii. Omul este parte a naturii, coroana dezvoltării sale. Cu ce suntem noi diferiţi de toate celelalte părţi ale naturii? Avem ştiinţă, inteligență şi sentimente mai dezvoltate. Deşi aceste sentimente sunt rele, ele sunt mai dezvoltate în comparaţie cu animalele şi din această cauză suntem numiţi oameni.

Singura problemă este că noi nu ne folosim forţele corect. Noi credem că putem trăi la fel de instinctiv precum animalele, fără să ajungem la iubirea aproapelui şi fără să ne explorăm influenţa asupra lumii. Totuşi, acest lucru nu este corect, deoarece noi aparţinem de nivelul uman. Iar a fi uman este în primul rând ştiinţa, raţiunea şi sentimentele care ne înălţă chiar în vârful piramidei.

Se pare că spre deosebire de toate celelalte nivele ale naturii – inanimat, vegetal şi animal – care sunt în mod instinctiv incluse într-un singur sistem numit „natura”, omul singur se separă de ea.

Suntem obligaţi să completăm sistemul naturii prin participarea noastră, alăturându-ne împreună cu toţi ceilalţi. Mulţumită faptului că ne echilibrăm sentimentele, mintea şi forţa negativă a egoismului nostru cu forţa pozitivă, vom ajunge la o conexiune bună cu toate părţile creaţiei.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

 

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed