De ce nu ne amintim de copilăria noastră timpurie?

628.2Întrebare: Știm că nașterea este un eveniment foarte emoțional și puternic pentru un copil. După un timp, poate deja să vadă, să audă, să miroasă și să simtă. Dar nimeni nu-și amintește acest eveniment.

Nu numai că nu avem amintiri despre nașterea în sine, dar nici despre primii doi ani ai vieții noastre, momentul în care am învățat să mergem, să cunoaștem mama, tata, familia și mediul și am rostit primele cuvinte.

Ne amintim mai mult sau mai puțin de toate exploziile noastre emoționale din viață, le simțim, dar nu ne amintim asta. Este ca și cum această perioadă este complet izolată de noi. De ce?

Răspuns: Omul începe să se simtă la vârsta la care devine cu adevărat om. Asta la vârsta de 12 până la 13 ani, poate chiar puțin mai târziu.

Întrebare: Despre ce sentimente vorbești? De exemplu, îmi amintesc de mine la vârsta de patru ani.

Răspuns: Da, este adevărat, dar nu este un sentiment al „Eu-lui” tău. Este o senzație că exist și îți amintești niște poze, niște scene din acele vremuri.

Întrebare: Vrei să spui că „eu-l” crește într-o persoană și la un moment dat spune: „De acum înainte, îți vei aminti totul”? Și „eu-l” care era acolo când eram mic nu era încă „eu”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când descopăr „Eu-l” meu, ce înseamnă? Ce solicită? De ce încep să apară brusc culori atât de strălucitoare?

Răspuns: Este atunci când există o legătură cu alte persoane și mai ales atracție hormonală (la vârsta de 13 – 14 ani). Apoi omul începe să se formeze complet. Toate nivelurile lui, ca să spunem așa, sunt deja incluse în conștientizarea lumii și a sinelui.

Întrebare: De ce se manifestă acest „eu” în om și începe să-l conducă mai departe?

Răspuns: Pentru ca sa se corecteze și să se ridice deasupra lui însuși. Pentru ca el să înțeleagă pentru ce există. Din acest moment, puteți începe deja să lucrați cu el.

Întrebare: Pentru cineva obișnuit, „eu-l” este ceva complet diferit?

Răspuns: Pentru că nu suntem învățați!

Nici eu nu am fost învățat. Dar îmi amintesc că mă întrebam: „Ce urmează?” Și nu există nimic. Asta e tot. În continuare, vei merge la școală, la facultate și așa mai departe.

Deoarece nu am avut un răspuns la această întrebare, nu am vrut să studiez și nu am vrut deloc nimic. Eram destul de des într-o stare de apatie.

Întrebare: Asta pentru că nu era un răspuns? Răspunsul a apărut din acest „eu” care necesita creștere?

Răspuns: Desigur. Pentru ce trăiesc și de ce? A fost un sentiment teribil că este fără rost, inutil și că ești forțat.

Întrebare: Viața noastră înseamnă de fapt formarea acestui „eu”? În ce se transformă acest „eu”? În ce se schimbă?

Răspuns: Se transformă în indiferență, în apatie. Există pentru ca exiști. Sunt oameni care nu observă. E bine pentru ei, sunt fericiți să trăiască, să realizeze ceva, să construiască, să nască și așa mai departe. Așa merge viața pentru ei.

Întrebare: Există o legătură între acest „eu” și acea forță superioară despre care vorbești mereu?

Răspuns: Da. La întrebarea: „Pentru ce?” Această întrebare se transmite de sus la toată lumea, dar în doze mici. Cel la își pune serios această întrebare, se pare că o poate dezvolta și primi răspunsuri.

Întrebare: Putem să ne gândim și să ne imaginăm că aceste „fire” există deasupra și vin de sus în „Eu-l” unui om?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum se poate determina când și care „eu” va juca, când și care „eu” va sări?

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie să-ți descoperi sufletul, adică întreaga ta conexiune cu nivelul superior. Atunci vei ști de ce ești atras în acest fel și nu în alt fel.

Întrebare: Exact în acel moment?

Răspuns: În tot.

Întrebare: Este programat care „eu” va sări afară și care va fi un pic tocit?

Răspuns: Absolut totul.

Întrebare: Înseamnă fiecare „eu” al tuturor celor opt miliarde?

Răspuns: Desigur! Începutul creației, sfârșitul creației și stările sale intermediare — practic toate sunt cunoscute dinainte. Un singur lucru este necunoscut: cum omul, în manifestarea liberului arbitru, își implementează participarea personală la toate acestea.

Aici, implementarea nu este prescrisă în prealabil, ci este dată omului.

Întrebare: Asta însemnă că de fapt, mai depinde ceva de om, nu?

Răspuns: Da.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18.08.2022

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: