De ce suferim ? Partea a doua

Întrebare: De ce este imposibil să trăim fără suferinţă ? Ce rol joacă suferinţa în viaţa noastră ?

Răspuns: Suferinţa ne face să avansăm. La fel cum împungem un animal să meargă în direcţia corectă, în acelaşi fel suferinţa îl trezeşte pe om.

Odată ce un om primeşte o împunsătură în una dintre dorinţele lui (pentru hrană, sex, familie, bani, onoare sau cunoaştere), el se trezeşte într-o acţiune externă sau internă, adică să se schimbe pentru a elimina suferinţa şi sursa acesteia sau cel puţin să se îndepărtează de ea, să o îndulcească cumva.

De aceea, suferinţa are o funcţie foarte importantă ; nu am putea face nimic fără ea. De exemplu, stau şi vorbesc simţind anumite limitări, încercând să mă comport astfel încât să nu fiu ruşinat, adică acesta este al cincilea tip de suferinţă care intră în dorinţa mea de onoare. Iar companionul meu suferă în dorinţa de a ştii ceea ce îi voi spune, ceea ce este cel de al şaselea tip de suferinţă (n.t al cunoaşterii).

Viaţa ar fi imposibilă fără suferinţă. Chiar şi electronii, moleculele şi celulele din corpul nostru, care intră în coliziune, se lipesc şi se divid, suferă din această cauză.

Suferinţa este baza senzaţiilor. Dacă nu ar exista suferinţă, nu am simţi nimic. Singura întrebare este prin ce potolim suferinţa ? Dacă atunci când suferim de foame, mă aşez la masă şi mănânc, atunci mă bucur pe baza suferinţei care mă face să-mi fie foame. În momentul în care suferinţa dispare, dispare, de asemenea, şi apetitul şi plăcerea pe care o simt din mâncare.

Totul este bazat pe suferinţă şi ea este esenţială pentru a ne bucura, desfăta, a simţi plăcerea.

În momentul în care sunt satisfăcut, plăcerea dispare ; aşa este în toate. Omul care încetează să mai simtă suferinţa înseamnă că şi-a pierdut dorinţele, nu mai simte nicio deficienţă şi devine indiferent şi stins. Aceasta este moartea adevărată. Când încetăm să mai dorim, murim.

De aceea, ne pasă atât de mult de copiii noştri să aibă dorinţe puternice şi îndreptate corect şi îi stimulăm prin cadouri şi pedepse. Suferinţa este fundaţia vieţii noastre. Dacă nu ar exista suferinţă, nu există viaţă şi senzaţii. Totul este măsurat pe această scală, de la suferinţă la plăcere.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” din 23.06.2016

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: