De ce suferim ? Partea a treia

Întrebare: Omului îi este greu să depăşească suferinţa : pierderea celui iubit, boala. Care este esenţa depăşirii ?

Răspuns: Suferinţa are un rol special în viaţa noastră, ea ne dezvoltă. În timpul istoriei sale, umanitatea a trecut prin multe faze ale evoluţiei dezvoltării societăţii şi familiilor, iar toate acestea datorate suferinţei.

Asta rezultă în urma faptului că am apărut din spargere, din sufletul spart numit Adam HaRişon. De aceea, ne descoperim din ce în ce mai sparţi, pentru a putea să ne corectăm din ce în ce mai mult.

De aceea, din generaţie în generaţie, chiar de la an la an, iar în timpul nostru deja din zi în zi, sunt revelate noi fenomene, deficienţe, personale şi generale, crize ale umanităţii şi societăţii. Anterior nu existau aceste probleme şi deodată ele au apărut se pare de sub pământ, dar exact acestea ne fac să avansăm.

Suferinţa ne dezvoltă, dar în ce măsură ?

Răspunsul corect la suferinţă, în primul rând, este să îi înţelegem scopul. Altfel, suntem la fel ca animalele din câmp care fug de lovituri, dar suferinţa le ajunge din nou. Oameni trec prin viaţă până la moarte fără să obţină nimic bun.

Şi care este de fapt scopul vieţii ? Doar să scăpăm de suferinţă în felul în care o facem acum ? Care este menirea ei ?
Ne bucurăm când dăm naştere la copii, dar ei cresc şi ne părăsesc. Studiem atât de mult pentru a avea o profesie, iar apoi muncim toată viaţa şi nu rămânem cu nimic, pentru că totul se termină odată cu moartea.

Omul caută o anumită compensaţie pentru suferinţa sa continuă. Chiar şi plăcerile noastre sunt o modalitate de a scăpa de suferinţă. Evident, nu acesta este scopul vieţii. De fapt, cele mai mari suferinţe care sunt eventual revelate omului în lumea modernă, sunt realizarea faptului că, cu tot intelectul nostru, cu tot nivelul nostru de dezvoltare, putere şi capabilităţi tehnice, nu înţelege nimic legat de viaţă.

Pentru ce trăim, în ce scop ? Este complet neclar. Suferinţa ne ţine în viaţă pentru că ne este frică de moarte şi investim multe eforturi pentru a ne distanţa cumva de acest moment. Cu toate că în cele din urmă suntem de acord cu predarea inevitabilă şi umilă până când murim.

Nu ştiu de ce trăiesc şi care este beneficiul din asta si, de aceea, tinerii nu se mai căsătoresc, nu mai au copii şi nici loc de muncă, dar sunt atraşi de droguri, încercând cumva să se împlinească.

Acum, facem un audit amănunţit al vieţii noastre, cat şi împotriva fundalului crizei, care inseamnă că cea mai mare suferinţă este faptul că omul nu simte că este stăpânul vieţii sale si, de aceea, vrem să înţelegem menirea şi esenţa vieţii. Suferinţa provenită din absurditatea vieţii devine copleşitoarea şi acesta este rezultatul dezvoltări noastre înalte.

Înainte, oamenii nici măcar nu se gândeau la asta.

Acum o sută de ani nu era mai puţină suferinţă, dar întrebarea legată de menirea vieţii nu se punea. Astăzi, această întrebare îi chinuie chiar şi pe copiii care nu înţeleg de ce trebuie să studieze şi să obţină o profesie. Dezvoltarea spirituală a atins un asemenea nivel încât omul trebuie să ştie de ce trebuie să trăiască. De aceea sunt răspândite andidepresivele şi drogurile.

Trebuie să facem un efort mare pentru a dezvălui sursa comună a suferinţei omului, adică să învăţăm cum să împlinim dorinţele goale, comune. Deasupra dorinţelor obişnuite pentru hrană, sex, familie, bani, onoare şi cunoaştere, apar întrebări suplimentare, de ce am nevoie de toate acestea ? De ce am nevoie de hrană, sex, familie, bani, onoare şi cunoaştere ?

Toate aceste împliniri sunt un fel de drog cu care mă umplu şi împlinesc dorinţa mea de a primi plăcere. Aşadar, vânăm împlinirea. Nu este mai uşor să luăm o pilulă ? Această abordare ucide omul.

Centrele comerciale sunt înţesate cu o mare varietate de produse şi tot fel de haine. Oamenii merg undeva, zboară, călătoresc ; nu ştiu cum altcumva să se împlinească, ce alte „droguri” să ia pentru a nu mai simţi suferinţa. Dar suferinţa tot vine.

De aceea, în timpul nostru, este revelată înţelepciunea Cabala, iar eu sper foarte mult că va ajuta umanitatea să înţeleagă că nu este suficient să te umpli cu tot felul de „droguri” sub forma de hrană, sex, familie, bani, onoare şi cunoaştere. Este timpul să revelăm adevărul, sursa originală a suferinţei şi să începem să o umplem cu împlinirea adevărată.

Adevărata împlinire nu ne adoarme pentru a termina materia animalică prin moarte. Această suferinţă ne ridică şi în loc de moartea pământească noi ne vom afla în viaţa eternă. Să sperăm că umanitate va înţelege ce oportunităţi i se deschid.

Dar toate acestea apar datorită suferinţei, de aceea nu ar trebui să o potolim, ci să o apreciem. De fapt, în ea se află fundaţia vieţii. Managementul corect al suferinţei şi a împlinirii ei în fiecare moment este motorul dezvoltării corecte care ne conduce la viaţa eternă.

Din emisiunea de pe Kab TV „O nouă viaţă” din 23.06.2016

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: