De la înţelesul suferinţei, la înţelesul vieţii

Întrebare: De ce suferă copiii? Ei sunt de fapt creaturi inocente, neajutorate. Dacă există un Dumnezeu, cum poate exista atâta durere şi cum poate permite El atâta suferinţă în lume?

Răspuns: Lumea este plină de suferinţă şi noi nu putem justifica acţiunile cuiva care ucide, fură sau îi face să sufere pe alţii.

Dar atunci când omul începe să simtă că suferinţa la nivel corporal poate să îi aducă o anumită corectare, el începe să justifice aceste suferinţe. În principiu, nu înţelegem faptul că suferinţa nu vine ca un răspuns la un păcat, ca suferinţa copiilor mici, de exemplu, care nu au făcut încă nimic greşit. Ele vin doar pentru a ne forţa pe noi să ne uităm la înţelesul din spatele acestora; ele sunt „băţul” care nu spune să facem aşa.

Problema este că nu simţim sau nu înţelegem de ce ar trebui să fim bătuţi iar loviturile pot fi foarte serioase. Vedem ce se întâmplă cu copiii în spitale şi ce se întâmplă în lume în general. Există o suferinţă imensă care în cele din urmă se conectează la o dorinţă generală care forţează omul ă fie mai înţelept şi să înceapă să realizeze că a fost creat pentru a face anumite misiuni.

Sentimentul injustiţiei, suferinţa fără rost şi lipsa de înţelegere a surselor, motivul pentru care asemenea lucruri au loc, sunt de fapt cele care ne fac să punem întrebarea: De unde provin toate astea? Până la urmă, trebuie să existe un motiv pentru asta!

Suferinţa ne lasă cu un semn de întrebare, îndreptându-ne să căutăm înţelesul adevărat pe care îl găsim în cele din urmă trecând de la căutarea înţelesului suferinţei la căutarea menirii vieţii.

În principiu, nu există nici măcar cel mai mic indiciu în suferinţa pe care o experimentăm, că apare pentru un anumit motiv. Dar acesta este exact motivul pentru care o simţim.

Din emisiunea de Cabala în limba rusă din 03.01.2016

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: