Întrebare: Cum îmi măsor pregătirea pentru congresul de la Sankt Petersburg?

Răspuns: În funcţie de nivelul suferinţelor pe care le simţi. În cele din urmă, sufăr atunci când îmi lipseşte ceva important.

Văd o maşină luxoasă în vitrina unui magazin, un Rolls Royce strălucitor care costă un milion de dolari, genul de maşină care atrage atenţia oricui pe stradă şi opreşte traficul. Este în faţa mea, sunt captivat de ea, şi simt că viaţa mea nu are sens fără ea. Le cer oamenilor să mă ajute să strâng un milion de dolari. Îi rog să mă ajute cât de mult pot…

Nu dorm nopţile, nu pot să mănânc, să beau, să mă odihnesc din cauza imaginii maşinii strălucitoare: „Mai degrabă aş muri decât să trăiesc fără Rolls Royce”. Sufăr cu disperare atunci când văd maşina visurilor mele prin geamul care ne separă.

Deci ce ar trebui să fac? Să sparg geamul? Să încep o revoluţie şi să împart proprietatea tuturor? Să jefuiesc o bancă? Caut diferite soluţii ca să pot cumpăra ceea ce-mi lipseşte. Asta pentru că am sentimentul puternic că acesta este singurul lucru care îmi lipseşte.

În funcţie de o asemenea durere  ne măsurăm pregătirea pentru congres, dar în cazul nostru nu este de ajuns. Am nevoie şi de punctul din inimă, scânteia din ego în relaţie cu care măsor scopul după care prietenii şi cu mine tânjim. Scânteia iluminează scopul sublim şi minunat şi, deşi îl doresc, nu vreau să-l murdăresc sau să-l şterg. Dimpotrivă, sunt sigur că va fi al meu şi că-l voi atinge. Deci, simt bucurie şi durere în acelaşi timp.

Combinaţia dintre durere şi bucurile este linia de mijloc pe care trebuie să o construiesc. Astfel, îmi măsor pregătirea în funcţie de nivelul de durere pe care îl simt ca rezultat al faptului de a nu fi atins ceea ce vreau. Verific durerea pe care o simt în inimă, în ego, pornind de la punctul din inimă.

Deci, înainte de congresul de la Sankt Petersburg, punem mult accent nu pe măreţia scopului, ci pe pregătirea care determină răsplata. Vei primi exact ceea ce ai pregătit.

În viaţa de zi cu zi, aducem vasul la o sursă de apă şi îl umplem. În spiritualitate este diferit; aici primeşti exact ceea ce ai pregătit. Vasul devine umplutura şi nu ceri altceva. Tânjitul, deficienţa, dorirea scopului este ceea ce te umple. Nu este nicio schimbare în afară şi nimic nu intră în tine; deficienţa devine răsplata. Pregătirea construieşte deficienţa într-o asemenea manieră încât aceasta devine umplutura.

Ce sunt aceste trucuri? Un vas gol în schimbul eforturilor noastre?

Nu, nu mai este gol, este de fapt plin… asta înseamnă dăruirea.

Baal HaSulam vorbeşte despre acest lucru în Scrisoarea nr. 19: „În timpul pregătirii, frumuseţea şi graţia apar şi esenţa pregătirii după care o persoană tânjeşte şi pe care şi-o doreşte. Totuşi, în momentul corectării, când pământul va fi plin de cunoaşterea Domnului, atunci, voi vedea o lume opusă deoarece numai frica şi dorinţa sunt esenţa perfecţiunii dorite. Apoi o persoană simte că, în timpul pregătrii, se minţea pe sine.”

Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.07.2013, „Ei mă vor cunoaşte cu toţii de la cel mai mic până la cel mai mare”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment →