Democraţia sau un şirletic al egoismului

Întrebare: Dacă studiez într-un grup virtual şi nu experimentez obstacole serioase, sunt capabil să formez o cerere către Creator pe baza problemelor zilnice corporale, de la munca şi de acasă?

Răspuns: Nu este nevoie să cauţi tulburări nici în grupul virtual nici în cel fizic. Obstacolele apar ele singure, din dorinţa noastră adevărată de a ne apropia şi a ne uni unul cu celălalt. După aceea apar problemele! Iar dacă tu nu ai nicio problemă, conectează-te cu ceilalţi şi vei începe să le observi.

Tulburările apar în concordanţă cu starea. Atunci când oamenii se ţin la distanţă, nu apar probleme între ei. Vedem cum lumea noastră se îndreaptă spre democraţie. „Democraţia”  este cea mai mare amăgire, atunci când devin mai îndepartat de tine şi tu devi mai îndepartat de mine. Iar acum aproape că nu ne atingem unul pe celălat şi spunem că toată lumea are liberatate: „Asta este a mea, asta a ta; nu atinge ce este al meu şi totul va fi bine”.

Dar nu aceasta este ordinea relaţiilor pentru că, în fond, nu suntem conectaţi unul cu celălalt în niciun fel! Indiferent de cât de mici suntem pentru a primi unul de la altul, noi dăm la ceilalţi printr-un fel de buffer. Şi în oricare alt fel, nu ne atingem unul pe altul deloc. Iar când nu o facem, nu apar probleme – ego-ul nostru este gata să fie de acord cu asta, iar această ne este cea mai convenabilă opţiune. De aceea lumea modernă a ajuns la democraţie, protecţia drepturilor individuale şi aşa mai departe.

Iar dacă începem să acţionăm ca un gup, nu vom atinge niciodată unitate. Democraţia nu va fi capabilă să ne conducă către unitate, dacă totul se face purtând mănuşi şi ţinând distanţa.

Am fost în stare să facem asta pâna în prezent. Dar acum, oricât am încerca să rezistăm, nu mai există alegere: Natura ne presează, forţându-ne să ne unim şi să stabilim o conexiune. Şi chiar dacă noi mai încercăm să ne ţinem la distanţă şi în aceaşi democraţie, natura ne arată că suntem conectaţi unul cu celălalt. Aici încep problemele!

Nu pot merge mai departe! O mai mare distanţare este imposibilă, conform cu ceea ce îmi arată natura. Ea îmi arată că sunt conectat cu toată lumea şi, în acelaşi timp, că nu vreau să fiu conectat cu ea. De fapt, aceasta este esenţa crizei moderne.

Dar în grup, trebuie să lucrăm în inimă. Nu contează dacă suntem în aceaşi cameră sau în spatele ecranelor calculatoarelor într-o clasă virtuală. Cheia este să evităm să ne înşelăm noi înşine că am obţinut conectarea. Aceasta este o mare problemă, deoarece o persoană se convinge ea însăşi, datorită mecanismului de apărare al egoismului, că totul este bine şi că este destul de conectată cu ceilalţi. Uită complet de asta şi din acest motiv experimentează multe tulburări.

Dar atunci când vrem să realizăm asta, şi o facem împreună, începem să lucrăm cu ea şi descoperim forţa răului care ne separă, care separă inimile noastre. Nu este o muncă uşoară.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 7/28/2011, Shamati 218

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior:

Articolul următor: