Intrebare: Ce este pedeapsa? Este suferinta din aceasta lume, o lipsa a dorintei pentru unitate, sau doar o senzatie neplacuta?

Raspuns: Asta depinde totdeauna de persoana. Trebuie sa realizam faptul ca cele patru nivele ale naturii – neanimat, vegetative, animat si vorbitor – exista prin mijloacele Luminii care coboara peste dorinta. In afara celor patru tipuri de dorinte, doar nivelul vorbitor (uman) este capabil sa raspunda cu un scop Luminii.

Pe masura  ce dorinta creste, Kli-ul (vasul) incepe sa simta ca nu corespunde Luminii. Natura sufera la toate nivelele sale datorita lipsei adeziunii si a incapacitatii de a o atinge si, in mod natural, omul sufera cel mai mult. Inainte de toate, dorinta sa este mai mare si mai susceptibila, insa mult mai importanta, sfarsitul lantului se afla in mainile lui. El are abilitatea de a merge spre adeziune si sa traga restul nivelelor dupa el.

Suferinta gradului uman ne duce, gradual, la indeplinirea unei alegeri. Si, indata ce omul incepe sa inteleaga ca problemele sunt cauzate de inactivitatea sa, va fi posibil sa vorbim despre recompense si pedeapsa. Tot ce s-a intamplat inainte nu se incadreaza in aceasta categorie, deoarece adevaratele recompense si pedepse corespund mereu scopului corectiei.

Omul incepe sa inteleaga ca Oranduirea Superioara actioneaza in aceasta lume si foloseste recompensa si pedeapsa ca sa il directioneze corect pe el spre scop si sa-l invete, prin consecinte positive si negative, exact asa cum parintii isi educa proprii copii in lumea noastra. Tot ce se intampla cere sa aiba un scop in ochii mei. Pedeapsa, ca si recompense, este o corectie si modul in care o accept depinde de mine.

Oricum, eu doar voi fi capabil sa o accept correct in grup, locul unde Oranduirea Superioara are nevoie sa fie indeplinita. Recompensa si pedeapsa sunt conectate inseparabil cu participarea in grup, garantia reciproca. Examinez recompense si pedeapsa cat pot de précis si ma relationez la ele in acelasi fel. Am nevoie de amandoua ca sa imi corectez mersul, din timp in timp. In esenta, amandoua sunt recompense.

La sfarsit, descoperim un lucru simplu. Nu exista pedeapsa si fiecare stare ne este data cu scopul de a o folosi la capacitatea maxima, ca sa ajungem mai aproape de Lumina.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 21/10/2010, “Eu sunt Primul si Eu sunt Ultimul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →