Despre scutece si eternitate

Intrebare:  In timp ce formam un grup trebuie sa dam mare atentie lucrurilor externe, ca si cand am avea grija de un bebelus. Cum ne putem feri sa pierdem esenta interioara de-a lungul acestui proces?

Raspuns: Fiecare grup trece prin aceasta problema si fiecare membru al grupului are aceeasi intrebare.

Traim intr-o lume a actiunilor materiale. Cate ore pe zi petrec satisfacandu-mi nevoile naturale, ca somnul, mancatul si spalatul? Cate ore pe zi trebuie sa muncesc, sa duc responsabilitatile din jurul casei si tot asa? Si cat timp imi mai ramane pentru mine insumi si avansarea spirituala? Am una sau doua ore pe zi ramase daca reusesc sa le separ tot restul, intr-un anumit mod.

Asa este aranjata viata noastra. Cine a aranjat-o asa? Ar putea fi Creatorul? De ce ne-a facut sa  e inecam in acest material, existenta animata? De ce nu ne-a facut asemeni ingerilor,  neimpovarati de griji pentru trupurile noastre, casa si copii, asa incat singurul lucru pe care sa il avem de facut sa fie  de a cladi conexiunile dintre noi?

Insa, in realitate, totul este foarte diferit. Orice munca facem, chiar si munca fara legatura cu grupul, este pura munca spirituala. Doar ca noi nu stim asta si nu o intelegem. Prin faptul ca duc responsabilitatile de angajat, familist, cetatean  etc, eu ma corectez. Nu vad exact cum fac asta, dar este chiar asa.

Mi se permite sa dedic doar o mica parte din viata mea corectiei spirituale. Caci intreprind aceasta corectie,daca in loc de  studiu muncesc sa organizez viata de grup, in acest mod sustin si  consolidez conexiunea in sistemul nostru comun.

Este evident ca, de asemenea, noi nu putem uita sa avem o distribuire corecta a responsabilitatii intre  noi toti. Si vorbind intr-un mod mai general, acesta este un subiect vast la care vom reveni, in cele din urma.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 29/10/20101, Scrierile lui Rabash

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: