Destul cu plictiseala, haideti sa incepem sa muncim!

Intrebare: Care este radacina spirituala a indiferentei?

Raspuns: Radacina spirituala a indiferentei provine din stadiul de odihna spre care egoul nostru este atras. Mint, nu fac nimic, imi umplu vederea cu poze interesante, auzul cu sunete placute, gura cu mancare gustoasa si mirosul cu miresme placute. Daca ma umplu deplin, nu am nici o deficienta ramasa si nu exista nici miscare. Ma pot bucura de tacere!

Intrebare: Deci cum putem depasi indiferenta, in special in timpul atelierelor, atunci cand brusc  ma simt plictisit si indiferent?

Raspuns: Nu inteleg cum poate cineva sa fie plictisit in timpul unui atelier, daca acesta ii furnizeaza  o imensa oportunitate de a lucra. Imi ascult prietenii si simt ca ard. In primul rand trebuie sa ma integrez in fiecare din ei. Un prieten poate spune ceva ce nu are sens, dar ma anulez si incerc sa simt cuvintele lui, acceptandu-le ca si cum Elijah profetul vorbeste. Penetrez prietenul si vreau sa traiesc in cuvintele lui, care sunt singurul scop de a fi incorporat in el.

Apoi un alt prieten vorbeste si incepe sa filozofeze, iar eu cu greu ma abtin, dar il las sa termine. Aici am de facut un alt fel de munca: sunt incorporat in el, sufar si vad pana la ce punct ceea ce el spune, este corect sau gresit. Nu fac asta cu scopul de a-l critica, ci cu scopul de a ma ajuta sa ma incorporez in el chiar mai mult. Cu cat mai mult egoul meu imi critica prietenii, cu atat mai mult ma ajuta asta sa ii penetrez.

Cand finalizam o dezbatere la masa rotunda, sunt incorporat in fiecare si practic explodez ca rezultat al experientelor ce ma umplu. Nu ma simt plin de cuvintele lor, din moment ce nici macar nu imi amintesc ce au spus ei, dar sunt plin de eforturile mele de a fi incorporat in ei.

Trebuie sa privim atelierul ca pe o oportunitate de a fi incorporati in prieteni, in ciuda criticii lor. Prima oara pare ca un prieten spune absurditati, un altul vorbeste prea mult, altul nu a auzit intrebarea deloc si altul nici macar nu intelege cat de jos a cazut. Dar toate acestea nu conteaza! Chiar daca am mers in unele locuri pentru a participa intr-o discutie la masa rotunda, tot voi fi incorporat in partenerii mei si voi face aceeasi munca impreuna cu ei. Nu voi primi mai putin de la ei, decat as primi aici.

Cum sa ma simt plictisit daca lucrez incontinuu? Indiferent de ceea ce spune prietenul, incerc sa ma adancesc in el si sa-i simt spatiul sau interior. Fiecare este ca un uter pentru mine, intru in el si simt ca sunt in interiorul unui fel de spatiu, in interiorul unei fiinte umane.

Fiecare prieten este mediul meu inconjurator. Cand finalizam o masa rotunda, formez o bula cu toti prietenii mei, descopar un spatiu interior si incerc sa il folosesc, iar prin gandurile mele, sentimente de respingere, incep sa ma identific cu ceea ce este in interiorul prietenului.

Incepeti sa lucrati! Aceasta munca interioara se numeste intalnirea prietenilor si nu este o dezbatere despre afaceri externe.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 2/14/14, Scrierile luiRabash

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed