Întrebare: Într-un atelier aspirăm la o stare de unitate, în timp ce începem să simțim acordul tuturor pentru a ajunge la asta. Dar, dacă nu există un sentiment comun ca acesta, este cazul să se continue până ce îl vom obține?

Răspuns: El apare, progresiv, într-un grup de prieteni care sunt conectați reciproc printr-un mare număr de condiții externe. Și, dacă ei muncesc asupra lor în mod regulat, cu o conexiune comună, obligându-se să vorbească, să discute despre tot atunci, o măsură (indicație) apare în ei, care arată dacă sunt coordonați suficient pentru ca ei să simtă deja această unitate și să se agațe de ea.

Și, dacă cineva părăsește această stare chiar și un pic, simte imediat că un sentiment interior apare în el, că el ”cade în afară” undeva și trebuie să se întoarcă și să se unească cu prietenii în permanență.

Spiritul unității depinde de fiecare dintre noi. Deci, discutați despre aceste situații, susțineți prietenii cei mai vulnerabili; încercați să-i dezvoltați în orice mod posibil, să ”injectați” acest spirit în toată lumea, prin gândurile voastre și comportamentul vostru. Trebuie să o faceți!

Vedem că toți oamenii, în timpul exodului din Egipt, nu au putut face nimic, doar preoții (Cohanim) și leviții, o mică parte a populației, un grup, au putut. Ce înseamnă ”un popor”? Este vorba despre un grup în care nu sunt mulți oameni care să fie pregătiți să avanseze urmând profesorul, arătând un exemplu de realizare a acestei idei.

Deci, să muncim împreună pe tot restul și întreaga lume.

Din congresul de la Sankt Petersburg, 18.09.2014, Lecția de pregătire 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →