Două căi ale muncii spirituale

Rabaș, „Referitor la iubirea pentru prieteni”: „Dar cum poate cineva să-l considere pe prietenul său mai mare decât el însuși, când el poate vedea că propriile lui merite sunt mai mari decât ale prietenului său, că el este mult mai talentat și are calități naturale mai bune?” Sunt două căi pentru a înțelege asta:

1.El merge cu credință deasupra rațiunii: odată ce l-a ales pe acela ca prieten, îl apreciază deasupra rațiunii.

2.Acest lucru este mult mai natural – prin rațiune. Dacă el s-a decis să accepte că acela este prietenul său și lucrează la sine pentru a-l iubi, atunci este natural ca prin iubire să vadă numai lucrurile bune. Și chiar dacă sunt lucruri rele în prietenul lui, el nu le poate vedea, după cum este scris că „iubirea acoperă toate păcatele”.

Întrebare: Ce este unic în fiecare cale: să lucrezi cu prietenul în credință deasupra rațiunii sau prin dezvoltarea naturală?

Răspuns: Credința deasupra rațiunii apare când omul primește de Sus forța de a-i vedea pe ceilalți mai mari decât el, mai aproape de Creator. De aceea, el începe să-i trateze cu mai mult respect și grijă, devine mult mai atent, ca și în similitudinea cu Creatorul.

Treptat, acționând pe baza faptului că Lumina îl obligă să o facă așa, atitudinea lui față de prieteni și profesor, față de tot ce se referă la avansarea lui spirituală, devine starea lui permanentă.

Omul se schimbă și influența de Sus, pe care părea că o simte înainte, se risipește și  devine integrată în viața lui.

Întrebare: Ar trebui să ne preocupăm de aceste două căi?

Răspuns: Trebuie doar să fim în așteptare, să anticipăm primirea Luminii Superioare, Forța dăruirii. Munca noastră constă în a vrea să arătăm în avans că suntem gata pentru Ea, ca un copil care se joacă de-a adultul cu jucării, mașinuțe, păpuși, etc.

Întrebare: Ce schimbă în noi Lumina prin influența ei?

Răspuns: Raportarea noastră la mediu și la Creator.

Văd că pot să folosesc corect un prieten pentru scopul nostru comun. Ca regulă, deja nu-l mai văd ca pe un obiect asupra căruia să aplic eforturile mele, ci ca fiind parte din Cretor. Până la urmă, eu nu mă pot raporta direct la Creator, dar pot să mă raportez la un prieten. El este practic  o sferă exterioară a eforturilor mele depuse, trimisă mie de Creator.

Întrebare: De ce este mai bine să-l văd pe prietenul meu prin rațiune, decât prin credință deasupra rațiunii?

Răspuns: Este mai natural, fiindcă credința deasupra rațiunii introduce un nou grad. Primesc Forța care mă lasă să mă raportez la prieten, ca la Creator. Mă văd ca fiind singurul care are ceva de corectat și de schimbat. Toți ceilalți doar îndeplinesc voința Creatorului, fiindcă ei sunt de fapt în alipire cu El.

Rezultă că, credința mea deasupra rațiunii devine starea mea naturală.

Din KabTv „Ultima generație” 30/05/18

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed