Baal HaSulam, „Moştenirea Pământului”: Israel nu se va întoarce pe pământul său, decât atunci când va deveni un singur grup.

Pământ (Ereţ) se referă la dorinţă (Raţon). Vrem să obţinem „pământul lui Israel”, adică o dorinţă specială care trebuie să fie îndreptată către Creator, Yaşar-El (direct către Creator). Asta înseamnă că trebuie să ne concentrăm dorinţă asupra Creatorului, pentru a dărui, iar asta este exprimată atunci când ne îndreptăm spre iubirea către ceilalţi.

Cum se leagă asta de locul geografic al statului Israel? Este vorba de ramuri şi rădăcini? Naţiunea evreiască poate trăi pe pământul ei numai daca este compatibilă cu legile care operează între naţiune şi pământul spiritual al Israel.

Asta înseamnă că atunci când dorinţele mele sunt îndreptate spre a-i face plăcere Creatorului, se exprimă în a face plăcere altora conform principiului toţi din Israel sunt prieteni şi sunt responsabili unul pentru altul, nu face altuia ce îţi face rău ţie; iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi; ca un singur om cu o singură inimă, etc.

Dacă sunt atras de asta, înseamnă că îmi corectez toate dorinţele cu ajutorul Luminii Superioare, iar apoi se schimbă din dorinţe externe în dorinţe interne; se schimbă din pământ uscat în dorinţă către Yaşar-El. Apoi, când intru pe pământul spiritual Israel în spiritualitate, sunt atras de pământul Israel în corporalitate.

Acesta este motivul pentru care Creatorul l-a trimis pe Avraam din Babilon către pământ, care era pământul Canaan la acel timp, pentru ca el să se corecteze acolo şi să simtă adevărata natura Yaşar-El. Este vorba de munca internă şi despre acţiuni corporale. Familiile studenţilor lui Avraam şi-au adunat lucrurile, cămilele, oile şi caprele şi au călătorit spre acel loc. Această tranziţie a fost conform muncii lor la conexiune, conform cu ceea ce le-a spus Avraam.

Oamenii nu înţeleg legea compatibilităţii dintre ramură şi rădăcină. Dar ea a fost exprimată chiar şi în Babilon, atunci când oamenii s-au împrăştiat peste tot pe glob. Mai întâi a fost o singură naţiune, cu toate că erau multe triburi şi familii extinse. Apoi, când egoul a erupt între ei şi a început să crească, a apărut semnul separării.

Oamenii conectaţi unul cu altul, s-au îndepărtat şi astfel s-au divizat în grupuri şi în cele din urmă au plecat din Babilon şi s-au împrăştiat peste tot în lume. Aşa au apărut naţiunile lumii. S-au format conform cu dorinţele egoiste care le-au determinat unicitate şi cum să se aleagă. În consecinţă, vedem astăzi că fiecare naţiune are mentalitatea sa unică, obiceiurile şi tradiţiile sale, etc.

În plus, oamenii din Babilon care aveau punctul în inimă, s-au strâns în jurul lui Avraam, fără să ţină cont de triburile din care făceau parte. Când au auzit mesajul lui Avram, au simţit că vor să aparţină acelui grup, care se îndrepta către Canaan, conform cu legea ramurii şi rădăcinii.

Restul oamenilor nu ştiau de ce sunt atraşi de locuri diferite. La fel este şi astăzi: omul nu simte că cel care trimite totul în viaţă este Creatorul şi că El îl ghidează într-o anumită direcţie, sau în alta. Ni se pare că totul se întâmplă prin hazard, fără nicio cauză, cu toate că nimic nu este întâmplător în natură. Motivul ne este pur şi simplu ascuns.

Pe de altă parte, grupul lui Avram a primit un răspuns clar: „Du-te pe pământul tău”. În alte cuvinte, studenţii au simţit foarte clar conexiunea dintre rădăcină spirituală şi ramura corporală. Au fost în starea Canaan şi astfel au ajuns la pământul Canaan.

Mai târziu, s-au conecta şi mai puternic unul cu altul, până când au atins starea de „casa lui Iacob”, adică unitate în micime (Katnut). Apoi au descoperit că le lipseşte ceva interior, o rezistenţă sau, pe scurt, ceva în plus, material pentru muncă.

Astfel, dorinţa lor egoistă a început să crească, ceea ce se numeşte exilul din Egipt. Acest proces intern a fost acompaniat de unul extern: au mers în Egipt. Au trecut prin experienţe diferite, conform cu stările interioare: şapte ani de saţietate, şapte ani de foame, plăgile din Egipt, cu toate că acestea au avut loc extern şi nu în acord complet cu stările lor interne.

Nu putem discerne această conexiune; de aceea, nu are rost să definim paralelisme. În exodul spiritual din Egipt, de exemplu, se simte tot Egiptul, adică întreagă dorinţă egoistă. De fapt, copiii din Israel au ieşit dintr-un ego imens. A existat între ei şi nu i-a lăsat să se conecteze, în ciuda eforturilor, până când au avut şansa să se ridice deasupra lui. Această conexiune a fost posibilă numai deasupra ego-ului şi nu în interiorul lui sau împreună cu el.

Dar ceva diferit a avut loc în lumea corporală. Egiptul nu a căzut imediat după ce copiii lui Israel l-au părăsit. De fapt, această lume există cu toate că nu este nimic spiritual în ea. De aici provine lipsa de corelaţie între distrugerea spirituală a Egiptului şi ramura spirituală.

Ne stabilim realitatea dintre noi la nivel spiritual, iar la nivel corporal, care este perceput prin cele cinci simţuri, rămânem la fel. Nu este niciun conţinut spiritual în ea şi nu trebuie să devină goală conform cu evenimentele spirituale. Aşa apare diferenţa dintre nivele, cum Egiptul corporal rămâne la loc, cu toate că a fost distrus în stările noastre interne.

Se spune că rădăcina spirituală trebuie să atingă ramura corporală, dar numai să o atingă. Nu se îmbracă în ea şi nu o operează.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala din 30.04.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →