Întrebare: De mii de ani oamenii au domesticit multe specii de animale. Dar, pe cele sălbatice și periculoase, nu am încercat nici măcar să le domesticim.

Printre acestea există un biped vicios, care s-a autointitulat “homo-sapiens”; își extermină propria specie la o asemenea scară care nu s-a mai întâlnit la niciun locuitor al planetei, fie carnivor sau ierbivor.

Pentru a se domestici un om este nevoie doar de un singur lucru: să nu se omoare unul pe altul. Această calitate poate fi ușor atinsă printr-o educație adecvată. Deci, de ce din ziua în care ne-am născut suntem învățați să ne ucidem propria specie în număr mare, prin filme, jocuri pe calculator, cântece și povești?

Este așa, deoarece suntem pregătiți pentru viață într-un mediu competitiv care, în orice moment, se poate transforma în război. Astfel, este cultura noastră prezentă, care se numește capitalism. Și oricine protejează capitalismul devine complice la crimă.

Răspuns: Problema nu este în capitalism, socialism sau comunism, în niciuna dintre aceste “isme” și, în general, în nicio societate. Mai degrabă, rădăcina problemei este în natura umană, care în mod constant se schimbă în mai rău.

Din vremea când am ieșit din peșteri, ne-am împrăștiat pe fața pământului și ne-am consolidat în persoane, grupuri, clanuri, formând state și regate. Acest proces s-a petrecut sub influența directă a egoismului nostru, care pretinde o din ce în ce mai mare grupare, subordonare și reîntoarcere. Iar aceasta nu este deoarece noi am dorit astfel, ci pentru că acesta este modul în care natura noastră evoluează – din interior.

Natura ne învață cum să acționam. Filozofia și orice altceva se dezvoltă după ce devenim diferiți și începem să ne studiem pe noi înșine: ce se întâmplă cu noi.

Natura creaza în noi sentimentul competiției, nevoia de a ne ridica deasupra celuilalt și de a-i învinge pe ceilalți. Și nu putem face nimic în această privință.

Noi putem vedea competitivitatea printre copiii mici, cum ei se luptă unul cu celălalt și nu doresc să împartă nimic cu alții. Și vedem aceasta în toate relațiile dintre adulți în cultură, în știință și oriunde altundeva. Este exprimată în mod proeminent în concursuri de frumusețe, competiții sportive și olimpice. Înflorește la muncă, în servicii, în schimbul internațional și în afaceri.

Este astfel pretutindeni – competiție și luptă. Iar lupta este considerată o normă a vieții noastre. Relația unei persoane cu banca, cu șeful, cu soția și cu un sistem vast de sănătate, sistem de educație, etc. – toate acestea sunt o luptă permanentă.

Adică, noi nu încercăm să înțelegem procesul dintr-un punct bun de vedere, despre cum să ne echilibrăm viețile, cum să le construim corect; mai degraba, noi acționăm ca rezultat al relațiilor în care altcineva ar putea înșfăca cea mai mare bucată.

Este o viață teribilă! Dacă ne uităm serios la ea, binențeles, este război constant, dar cel puțin unul cu care suntem obișnuiți și nu un război fizic pentru a ucide.

Aprecierea corectă a evenimentelor este că totul vine de la o natură pe care nu o putem schimba. Cumva, doar putem interacționa mai bine unul cu celălalt. Natura va continua să împingă umanitatea înainte în dezvoltarea ei egoistă, doar prin egoism.

De aceea, o educație anti-egoistă, despre care psihologii vorbesc, nu va ajuta umanitatea. Doar studiul interacțiunii corecte va putea ajuta. Noi începem la o vârstă fragedă, asezând un copil în cerc și, gradual, dezvoltând aptitudini în el care nu sunt pe principiul “Eu”, ci “Noi”.

Această formare este foarte serioasă. Nu am văzut asta într-o formă pură, în psihologie. Iar Cabala explică această metodă clar și noi ne-am însușit-o practicând-o de mult timp.

Esența metodei este aceea că un copil începe să interacționeze corect cu echipa sa și înțelege că, în acest caz, echipa este “sinele” personal. În aceelași timp, el devine o parte inseparabilă a echipei sale, a societății sale, care îl iubește, iar el o consideră casa sa. El începe să simtă toți participanții din societatea sa ca pe el însuși. Iar aceasta este misiunea sa: să creeze relații între oameni unde ei se simt ca o singură persoană.

Mai târziu, dacă persoana se muta în alta societate, ea își transferă obiceiurile acolo. Desigur, o asemenea tranziție nu este ușoară; este necesar să se învețe asta în avans.

De aceea, dacă ea atinge interacțiunea corectă cu alții, sentimentul unei persoane exterioare, un prieten, apare în ea – un sentiment al omului conform gândurilor lor, intențiilor și al gradului de apropiere dintre ei. El începe să îi simtă pe ceilalți ca pe el însuși. Cu fiecare persoană cu care are un contact de moment, fie pozitiv fie negativ, cel putin îi înțelege.

Ca urmare, competiția este înlocuită de cooperare, de activități comune, de un parteneriat cu prietenii.

Întrebare: Dezvoltă o dorință ca ceilalți să reușească?

Răspuns: Acesta este un sentiment necesar, deoarece crează aceeași mare platformă pentru uniunea totală, unde începe să simtă ca acesta este singurul adevăr.

Întrebare: Dar tu ai spus că, în principiu, aceasta este împotriva naturii umane. Cum funcționează mai exact?

Răspuns: Este împotriva naturii umane, dar este în concordanță cu educația pe care o primește. Și, în mod specific, prin acțiuni contrare naturii, începe să se ridice deasupra. El înțelege că acum o putere mai mare decât respingerea forței egoiste se află în mâinile sale. Aceasta este o forță de atragere, de unificare altruistă. Când, mulțumită efortului său, această forță începe să domine, vede că cele două forțe, altruistă și egoistă, se produc una pe cealaltă și sunt destinate să meargă împreună, precum plusul și minusul într-un curent electric sau în polii unui magnet, precum un electron și pozitron în materie. Cele doua forțe nu pot exista una fără cealaltă, iar persoana începe să lucreze cu ele corect.

Acesta este începutul unei psihologi superioare. Psihologii, pur si simplu, nu pot insera forța pozitivă în lumea noastra. Totuși, aceasta este sarcina noastră principală, deoarece lumea noastra este în totalitate construită pe forța negativă, dupa cum este scris, “Am creat înclinația rea (Kiddushin 30b)”. Aceasta este singura forță care acționează în lumea noastră. Și chiar manifestarea ei pozitivă o vedem ca derivând din competiție, din nevoia de a dobândi, de a atrage către sine.

Înțelepciunea Cabala ne învață cum să inserăm forța ascunsă pozitivă în lumea noastră. Noi o putem descoperi și o putem aduce în viața noastră de zi cu zi. Iar atunci vom acționa cu două forțe, pozitivă și negativă și care vor fi capabile să opereze asupra noastră.

Întrebare: Aceasta înseamnă că ghizii trebuie să fie kabbaliști?

Răspuns: Ei trebuie să fie cabalisti în parteneriat cu psihologii. Psihologii trebuie să înțeleagă că ei înșiși nu au instrumentele de a corecta oamenii. De aceea, psihologia este, de asemenea, în criză.

Din KabTV “ Știri cu Michael Laitman 14/09/2016

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →